1. [DEX '09] TURUITURĂ, turuituri, s. f. (Fam. și depr.) Turuială. [Pr.: -ru-i-] – Turui + suf. -tură.
2. [MDA2] turuitură sf [At: TDRG / P: ~ru-i~ / V: (rar) ~iet~ / Pl: ~ri / E: turui1 + -tură] 1 (Pfm; dep) Turuială1 (1). 2 (Pop) Turuit1 (2). 3 (Reg) Huruit1 (1).
3. [DLRLC] TURUITURĂ, turuituri, s. f. Faptul de a turui; (cu sens colectiv) sunete caracteristice produse de porumbei și turturele; turuială. (Atestat în forma turuietură) Cîntecul porumbelului este o gungunire și o turuietură ce ne plac cînd le auzim. ODOBESCU, la TDRG. – Variantă: turuietură s. f.
4. [MDA2] turuietură sf vz turuitură
5. [DLRLC] TURUIETURĂ s. f. v. turuitură.
6. [DOOM 3] turuitură (fam.) (desp. -ru-i-) s. f., g.-d. art. turuiturii; pl. turuituri
7. [DOOM 2] turuitură (fam.) (-ru-i-) s. f., g.-d. art. turuiturii; pl. turuituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL