1. [DEX '09] TURUIALĂ, turuieli, s. f. (Fam. și depr.) Faptul de a turui; debit verbal continuu și rapid; turuitură. – Turui + suf. -eală.
2. [MDA2] turuială1 sf [At: DELAVRANCEA, ap. TDRG / Pl: ~ieli / E: turui1 + -eală] 1 (Pfm; dep) Debit verbal deosebit de mare Si: (pfm) turuit1 (1), turuitură (1). 2 (Pop) Turuit1 (2). 3 (Reg) Huruit1 (1).
3. [MDA2] turuială2 sf [At: PAȘCA, GL. / E: turui2 + -eală] (Reg) Oboseală.
4. [DLRLC] TURUIALĂ, turuieli, s. f. Faptul de a turui; debit verbal deosebit de mare. Frate-meu mă învățase să citesc ca pe apă în cartea de citire. La «Cînd cu ciuma lui Caragea...» nu m-ar fi oprit nimeni din turuială. O ziceam dintr-o răsuflare. DELAVRANCEA, H. T. 90.
5. [Scriban] turuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a turui.
6. [DOOM 3] turuială (fam.) s. f., g.-d. art. turuielii; pl. turuieli
7. [DOOM 2] turuială (fam.) s. f., g.-d. art. turuielii; pl. turuieli
8. [IVO-III] turuială, -ieli.
9. [Argou] turuială, turuieli s. f. debit verbal continuu și rapid
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL