Definiție și ce înseamnă turturel

1. [DEX '09] TURTUREL, turturel, s. m. Bărbătușul turturelei. – Turturea + suf. -el.

2. [MDA2] turturel sm [At: HELIADE, O. I, 366 / V: (reg) tor~, ~eu / Pl: ~ei, (reg) ~i / E: turturea css] 1 (Orn) Bărbătușul turturelei (1) Si: (reg) turoi, turtucoi, turturic, turturicoi, turturoi. 2 (Orn; rar) Pui de turturea (1). 3 (Reg) Ornament care se pune în vârful caselor țărănești.

3. [DEX '98] TURTUREL, turturei, s. m. Bărbătușul turturelei. – Turturea + suf. -el.

4. [DLRLC] TURTUREL, turturei, s. m. Bărbătușul turturelei. Zărind o turturică șezînd întristată pe o rămurea uscată, topindu-se de dorul... turturelului, se mînie pe dînsa. MARIAN, O. II 204. Vai, sărmanul turturel, Greu ș-amar a fi de el. ȘEZ. VIII 80.

5. [MDA2] torturel sm vz turturel

6. [MDA2] turtureu sm vz turturel

7. [MDA2] țunțurei smp vz țurțurel1

8. [MDA2] țupțurei smp vz țurțurel1

9. [MDA2] țurțurel1 sm [At: ALR I 432/337 / V: (Ban) țunțurei, (reg) țupțurei smp / Pl: ~ei / E: țurțur1 + -el] (Mpl) 1-2 (Șhp) Țurțur1 (1) (mic). 3 (Reg; adesea cu determinările „de gheață”, „de ploaie”; șîs ~eii mieilor) Măzăriche. 4 (Bot; reg) Ghiocel (Galanthus nivalis).

10. [MDA2] țurțurel2 s [At: PASCU, C. 216 / Pl: ? / E: țurțur2 + -el] (Pop) 1-2 Țurțur2 (4) (mic).

11. [DOOM 3] turturel s. m., pl. turturei, art. turtureii

12. [DOOM 2] turturel s. m., pl. turturei, art. turtureii

13. [DRAM 2021] țurțurél, țurțurei, s.m. (reg.) Boabe de gheață mai măruntă decât grindina; măzăriche, țârai. – Din țurțur „sloi de gheață ascuțit la vârf” + suf. -el.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] țucălar sm [At: CIAUȘANU, R. SCUT. 89 / Pl: ~i / E: țucal […]
1. [DEX '09] ȚUCĂRĂ adj. (în sintagma) Fasole țucără = soi de fasole cu păstăile […]
1. [MDA2] țudulă sf vz țidulă 2. [Scriban] țudúlă, V. cedulă. 3. [DEX '09] ȚIDULĂ, […]
1. [MDA2] țufircă sf [At: ALR II, 6 420/386 / Pl: ~rce / E: ns […]
1. [MDA2] țuglui sn vz țugui1 2. [DEX '09] ȚUGUI, țuguie, s. n. Vârf de […]
1. [DEX '09] ȚUGUIERE s. f. Faptul de a (se) țuguia. – V. țuguia. 2. […]
1. [DEX '09] ȚUGUIAT, -Ă, țuguiați, -te, adj. Ascuțit, prelungit în formă de țugui. – […]
1. [DEX '09] ȚUGUITURĂ, țuguituri, s. f. (Rar) Țugui. [Pr.: -gu-i-] – Țuguia + suf. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro