1. [DEX '09] TURMAC, -Ă, turmaci, -ce, s. m. și f. (Reg.) 1. Bivol tânăr. 2. Epitet dat unui om scund și îndesat sau înalt și gras. – Din bg. turmak.
2. [MDA2] turmac, ~ă smf [At: POLIZU / V: (reg) tum~, ~rlac / Pl: ~aci, ~ace / E: bg турмак] 1 (Reg) Bivol tânăr. 2 (Mun; Olt; pex) Mânzat. 3 (Reg) Om scund și îndesat. 4 (Reg) Om înalt și voinic. 5 (Mun) Porc gras.
3. [DLRLC] TURMAC, -Ă, turmaci, -e, s. m. și f. (Regional) Vițel sau vițică de bivol. V. malac. Ceaușul se supunea... Iar a doua zi-i frigea O turmacă la frigare Ca să-i fie de gustare Pîn-o veni prînzul mare. TEODORESCU, P. P. 578.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL