Definiție și ce înseamnă turmacă

1. [DEX '09] TURMAC, -Ă, turmaci, -ce, s. m. și f. (Reg.) 1. Bivol tânăr. 2. Epitet dat unui om scund și îndesat sau înalt și gras. – Din bg. turmak.

2. [MDA2] turmac, ~ă smf [At: POLIZU / V: (reg) tum~, ~rlac / Pl: ~aci, ~ace / E: bg турмак] 1 (Reg) Bivol tânăr. 2 (Mun; Olt; pex) Mânzat. 3 (Reg) Om scund și îndesat. 4 (Reg) Om înalt și voinic. 5 (Mun) Porc gras.

3. [DLRLC] TURMAC, -Ă, turmaci, -e, s. m. și f. (Regional) Vițel sau vițică de bivol. V. malac. Ceaușul se supunea... Iar a doua zi-i frigea O turmacă la frigare Ca să-i fie de gustare Pîn-o veni prînzul mare. TEODORESCU, P. P. 578.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] TURKMEN, -Ă, turkmeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. […]
1. [MDA2] turlică sf [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II, 207 / V: (reg) trulincă […]
1. [DRAM 2021] turliptin, turliptini, s.m. (bot.; reg.) Afin sălbatic, chiperul-lupului, lemn-câinesc (Daphne mezereum). ■ […]
1. [DEX '09] TURLIST, turliști, s. m. Muncitor specializat în montarea turlelor (2). – Turlă […]
1. [MDA2] turliu [At: ȘIO III , 370 / V: (înv) tiur~ / E: tc […]
[Șăineanu, ed. VI] tur(liu)liu adv. pop. fain, frumos: turliu, turliu, scos din cutie. [Turc. TÜRLÜ, […]
1. [DLRLC] TURLUBAN, turlubane, s. n. (Învechit) Turban. Trebuie iar să-mi pun rochia cea de […]
1. [MDA2] turluliu ain [At: G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I, 307 / E: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro