1. [DEX '09] TURCIME s. f. Mulțime de turci; totalitatea turcilor. – Turc + suf. -ime.
2. [MDA2] turcime sf [At: URECHE, ap. DDRF / E: turc + -ime] 1-2 Mulțime de turci (1-2) Si: (reg) turcăranie (1-2). 3-4 Totalitatea turcilor (1-2) Si: (reg) turcăranie (3-4).
3. [DLRLC] TURCIME s. f. Mulțime de turci. A scos sabia și s-a repezit într-o ceată de soldați turci... Spaima a intrat în turcime. STANCU, D. 23. Turcimea-nvrăjbită se rupe de-olaltă. COȘBUC, P. I 205.
4. [Șăineanu, ed. VI] turcime f. neamul turcesc.
5. [Scriban] turcíme f. Mulțime de Turcĭ. Neamu turcesc.
6. [DOOM 3] turcime s. f., g.-d. art. turcimii
7. [DOOM 2] turcime s. f., g.-d. art. turcimii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL