1. [MDA2] turcalete sm vz turculeț
2. [DEX '09] TURCULEȚ, turculeți, s. m. Diminutiv al lui turc. – Turc + suf. -uleț.
3. [MDA2] turcaleț2 sm vz turculeț
4. [MDA2] turcaleț1 sn [At: PASCU, C. 240 / Pl: ~e / E: ns cf turcaleț2] (Pop) Zmeu turcesc (14).
5. [MDA2] turculeț sm [At: ISPIRESCU, ap. CADE / V: (reg) ~calete, ~cal~ / Pl: ~i / E: turc + -uleț] 1-4 (Pop; șhp) Turc (1-2) (mic) Si: (reg) turculean (1-4), turcuț (1-4). 5 (Pop) Copil de turc (1-2). 6 (Orn; Ban; Trs) Sticlete (Carduelis carduelis). 7 (Bot; Mun) Floarea-paștelui (Anemone nemorosa). 8 (Bot; Mun) Păpădie (Taraxacum officinale). 9 (Mun; îcs) Bătaie în ~caleți Joc de copii care constă în a lovi măciulia păpădiei celuilalt, iar cel la care se rupe măciulia se consideră bătut. 10 (Bot; reg; îf turcaleț) Pătlagină-moale (Plantago media). 11 (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape.
6. [DLRLC] TURCALEȚ s. m. v. turculeț.
7. [DLRLC] TURCULEȚ, turculeți, s. m. Diminutiv al lui turc; copil de turc. Un turculeț mititel Cu cojocul scurticel. MAT. FOLK. 91. Taie la turculeți Că nu-s vrednici nici un preț. ȘEZ. II 39. – Variantă: turcaleț (PAS, L. I 268) s. m.
8. [Șăineanu, ed. VI] turculeț m 1. (Banat) sticlete; 2. Munt. floarea Paștilor.
9. [Scriban] turcaléț n., pl. e (bg. tŭrkalec, care se rostogolește, d. tŭrkalĕam, rostogolesc). Zmeŭ de forma pereĭ și care, cînd e înălțat, se clatină mereŭ, pe cînd cel în patru colțurĭ e stabil. – Se numește și zmeŭ turcesc (pin confuziune cu Turc).
10. [Scriban] turculéț m. Trans. Rar. Stigleț (pin aluz. la roșu din creștet, comparat cu fesu Turcilor).
11. [DOOM 3] turcaleț (zmeu) s. n., pl. turcalețe
12. [DOOM 3] turculeț s. m., pl. turculeți
13. [DOOM 2] turcaleț (zmeu) s. n., pl. turcalețe
14. [DOOM 2] turculeț s. m., pl. turculeți
15. [Argou] turcalete, turcaleți s. m. 1. (glum.) turc. 2. homosexual, pederast.
16. [Argou] turcaleț s. n. sg. fese, dos
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL