1. [DEX '09] TULBUREALĂ, tulbureli, s. f. (Rar) Faptul de a fi tulbure; starea, însușirea a ceea ce este tulbure; (concr.) lichid tulbure sau parte tulbure, impură a unui lichid. [Var.: turbureală s. f.] – Tulbure + suf. -eală.
2. [MDA2] tulbureală sf [At: PISCUPESCU, O. 304/11 / V: (înv) turb~ / Pl: ~eli / E: tulbure + -eală] 1 Lipsă de limpezime a unui lichid Si: (rar) tulburime. 2 (Ccr) Lichid tulbure Si: (îvr) tulburăciune, (reg) turbuseală (1). 3 (Înv) Tulburare (2). 4 (Reg) Vreme urâtă. 5 (Înv; fig) Tulburare (3). 6 (Înv; fig) Mânie1. 7 (Înv; fig) Răzvrătire.
3. [DLRLC] TULBUREALĂ, tulbureli, s. f. (Rar) Faptul de a fi tulbure; (concretizat) apă tulbure. Mergea în curgerea apei, tulburînd-o... Din cînd în cînd, din tulbureală, scotea la lumină rețeaua, în care se zbăteau peștișorii argintii. SADOVEANU, N. F. 25.
4. [DEX '09] TURBUREALĂ s. f. v. tulbureală.
5. [MDA2] turbureală1 sf [At: BORZA, D. 170 / Pl: ~eli / E: turbure2 + -eală] (Reg) Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina și ramurile acoperite cu peri aspri, cu flori albe sau roșiatice, care crește prin tufișuri, la marginea pădurilor Si: (reg) hațmațuchiul-măgarului (Torilis arvensis).
6. [MDA2] turbureală2 sf vz tulbureală
7. [Scriban] turbureálă f., pl. elĭ. Starea apeĭ turburĭ: turbureala unuĭ rîŭ la cîmp după ploaĭe, turbureala vinuluĭ la început, turbureală în urină. – În est tulb-.
8. [DOOM 3] tulbureală (rar) s. f., g.-d. art. tulburelii; pl. tulbureli
9. [DOOM 2] tulbureală (rar) s. f., g.-d. art. tulburelii; pl. tulbureli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL