1. [DEX '09] TURBULENT, -Ă, turbulenți, -te, adj. 1. Care face gălăgie; care produce dezordine. 2. (Fiz.; despre fluide) Care prezintă în masa lui vârtejuri, agitație. – Din fr. turbulent, lat. turbulentus.
2. [MDA2] turbulent, ~ă a [At: COSTINESCU / P: ~nți, ~e / E: fr turbulent, lat turbulentus] 1 (Liv) Care face gălăgie Si: zgomotos. 2 (Liv) Care produce dezordine Si: neastâmpărat. 3 (Liv) Revoltat. 4 (Fiz; d. mișcarea unui fluid) Turbionar.
3. [DEX '98] TURBULENT, -Ă, turbulenți, -te, adj. 1. (Livr.) Care face gălăgie; care produce dezordine. 2. (Fiz.; despre fluide) Care prezintă în masa lui vârtejuri, agitație. – Din fr. turbulent, lat. turbulentus.
4. [DLRLC] TURBULENT, -Ă, turbulenți, -te, adj. Care face gălăgie (v. zgomotos); care produce dezordine (v. nesupus, revoltat). Se arată mult mai turbulent și nedomolit, dezvăluindu-și temperamentul pasionat. SADOVEANU, E. 200. Îl vedea utilizînd cu îndemînare toate apucăturile de școlar leneș, chiulangiu, turbulent și palavragiu. C. PETRESCU, C. V. 107. Țăranii au devenit foarte turbulenți și arțăgoși. REBREANU, R. II 116. ◊ (Substantivat) Cei cițiva turbulenți ascultă de sfaturile tovarășilor lor. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 160, 12/5.
5. [DN] TURBULENT, -Ă adj. 1. Care produce neorînduieli, dezordine; gălăgios, zgomotos. 2. (Fiz.; despre fluide) Care prezintă în masa lui vîrtejuri, agitație. [Cf. fr. turbulent, lat. turbulentus].
6. [MDN '00] TURBULENT, -Ă adj. 1. care produce neorânduieli, dezordine; gălăgios, zgomotos. 2. (despre fluide) care prezintă turbulență (2). (< fr. turbulent, lat. turbulentus)
7. [Șăineanu, ed. VI] turbulent a. care e pornit a face sgomot.
8. [Scriban] *turbulént, -ă adj. (lat. turbulentus). Pornit spre zgomot orĭ scandal: om turbulent, adunare turbulentă.
9. [DOOM 3] turbulent adj. m., pl. turbulenți; f. turbulentă, pl. turbulente
10. [DOOM 2] turbulent adj. m., pl. turbulenți; f. turbulentă, pl. turbulente
11. [Petro-Sedim] curgere turbulentă, (engl.= turbulent flow) mișcare haotică a parti-culelor de lichid în int. unui curent care se deplasează, cu viteză mai mare de 1 cm /s, peste un strat neregulat; în natură c.t. este frecventă și caracterizează apele puțin adânci și curenții de turbiditate. V. și curgere laminară.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL