1. [DEX '09] TUPILARE s. f. v. pitulare.
2. [MDA2] tupilare sf vz pitulare
3. [DEX '09] PITULA, pitulez, vb. I. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) piti. ◊ Loc. adv. Pe pitulate = pe ascuns, pe furiș. [Var.: tupila vb. I] – Din piti.
4. [DEX '09] PITULARE s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) pitula și rezultatul ei. [Var.: tupilare s. f.] – V. pitula.
5. [DEX '09] TUPILA vb. I v. pitula.
6. [MDA2] pitula [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 208v/23 / V: (pop) tupila, (reg; cscj) ~li, tupili / Pl: ~lez, (reg) pitul / E: piti] 1-2 vtr (Pop) A (se) ascunde ghemuind(u-se). 3 vr (Reg; d. construcții) A se dărâma. 4 vt (Îvr) A doborî. 5-6 vtr (Înv; fig) A (se) disimula.
7. [MDA2] pitulare sf [At: LB / V: tupilare / Pl: ~lări / E: pitula] 1 (Pop) Ascundere prin ghemuire Si: (îvr) pitulătură (1). 2 (Reg) Dărâmare a unei construcții Si: (îvr) pitulătură (2). 3 (Îvr) Doborâre. 4 (Înv; fig) Disimulare.
8. [MDA2] pituli v vz pitula
9. [MDA2] tupeli v vz pitula
10. [MDA2] tupila v vz pitula
11. [MDA2] tupili v vz pitula
12. [CADE] CHITULA... = PITULA...
13. [DEX '98] PITULARE, pitulări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) pitula și rezultatul ei. – V. pitula.
14. [DLRLC] PITULA, pitulez, vb. I. Refl. A se ascunde (ghemuindu-se), a se piti. S-au temut apoi, în plinul ospățului, să nu se năpustească o ceată de călăi pitulați în negrul codrului, să încheie festinul în măcel. C. PETRESCU, A. 18. Făt-Frumos se sculă, intră în groapă, se pitulă în fundul ei. POPESCU, B. I 34. Au rătăcit prin Bărăgan, pitulați în căruțele lor acoperite cu covergi de rogojină. ODOBESCU, S. III 14. – Variantă: pituli, pitulesc (DAVILA, V. V. 30, DELAVRANCEA, H. TUD. 20), vb. IV.
15. [DLRLC] PITULI vb. IV v. pitula.
16. [DLRLC] TUPILA, tupilez, vb. I. Refl. 1. A se ghemui (la pămînt), a se face mic (mai ales pentru a nu fi văzut), p. ext. a se ascunde; a se pitula. V. cinchi. Ozun se tupilă alături de lucrător. C. PETRESCU, C. V. 138. Căprița pe care Alexandru o urmărise atît de mult stătea tupilată. GANE, N. I 143. Cățelul s-a tupilat blînd la picioarele lui. VLAHUȚĂ, O. AL. I 6. ◊ Fig. (Despre case, rar despre alte lucruri) În colțul uliței noastre, cu case tupilate acoperite cu olane, se afla o cîrciumă bătrînească. I. BOTEZ, ȘC. 20. În bătătura caselor tupilate sub coperișele de stuf, cîteva femei, cu mînile strașină la ochi, cătau lung, cercetător, departe în zare. BART, S. M. 69. Văile tupilate întunecau priveliștea. HOGAȘ, M. N. 132. ◊ Tranz. (Complementul indică o parte a corpului) Ea-și tupila capul și se înclina spre el, cu sentimentul că e sub apărarea unei puteri mari. VLAHUȚĂ, O. AL. II 86. 2. A înainta pe furiș, ghemuindu-se pentru a nu fi văzut. V. furișa. O femeie se tupila prin dosul unei case, furișîndu-se către o cînepiște înaltă. SADOVEANU, M. C. 86. Ea trebui să-și plece capul, se tupila pe sub ramuri cu mișcări de păsărică. VLAHUȚĂ, O. AL. II 48. – Variantă: (rar) tupili (MARIAN, O. I 274) vb. IV.
17. [DLRLC] TUPILI vb. IV v. tupila.
18. [DLRM] PITULI vb. IV. v. pitula.
19. [Șăineanu, ed. VI] pitulà v. a (se) piti: se pitulă la un colț ISP. [Derivat diminutiv din piti].
20. [Șăineanu, ed. VI] tupilà n. Mold. a se pitula: în urma strălucirii, stă umbra tupilată AL. [Metateză din pitulà].
21. [Scriban] pituléz și (est) tupiléz (mă) v. refl. (din *pitulesc, vsl. pri-tuliti, a potoli, rus. pritúlitĭ sĕa, pol. przy-tulić sie, a se ascunde. V. tulesc, po-tolesc. Cp. cu pitesc). Mă pitesc, mă ascund ghemuindu-mă. – În Munt. vest și mă cĭucĭulesc.
22. [Scriban] tupiléz (mă), V. pitulez.
23. [DOOM 3] tupilare (pop.) s. f., g.-d. art. tupilării; pl. tupilări
24. [DOOM 2] *tupilare (pop.) s. f., g.-d. art. tupilării; pl. tupilări
25. [DOOM 3] pitula (a ~) (a piti) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. pitulez, 3 pitulează; conj. prez. 1 sg. să pitulez, 3 să pituleze
26. [DOOM 3] pitulare (pop.) s. f., g.-d. art. pitulării
27. [DOOM 3] tupila (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. tupilez, 3 tupilează; conj. prez. 1 sg. să tupilez, 3 să tupileze
28. [DOOM 2] !pitula (a ~) (a piti) (pop.) vb., ind. prez. 3 pitulează
29. [DOOM 2] pitulare (pop.) s. f., g.-d. art. pitulării
30. [DOOM 2] !tupila (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 tupilează
31. [DAR] pitula, pitulez și pitul, vb. I 1. (pop.) a (se) ascunde, a (se) piti. 2. (reg.; refl.; despre construcții) a se dărâma, a se nărui, a se surpa. 3. (înv.) a doborî, a culca. 4. (fig.; înv.) a (se) disimula, a (se) camufla, a (se) ascunde.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL