1. [MDA2] tulnici1 vr [At: VISSARION, B. 126 / Pzi: ~cesc / E: tulnic3] (Mun) A se zăpăci.
2. [DLRLC] TULNICI, tulnicesc, vb. IV. Refl. A avea mintea tulburată, a deveni tulnic; a se năuci, a se buimăci. Stăpînul meu e nebun!... Bucătarul acesta e un tîlhar și jumătate; eu, un biet rob cinstit și în primejdie să mă tulnicesc și eu. VISSARION, B. 126.
3. [DLRM] TULNICI, tulnicesc, vb. IV. Refl. A deveni tulnic, a se zăpăci, a se năuci, a se buimăci. – Din tulnic2.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL