1. [MDA2] tuflit, ~ă a [At: C. PETRESCU, C. V. 59 / Pl: ~iți, ~e / E: tufli1] (Pfm; d. pălărie, căciulă etc.) Pus în grabă și în mod neglijent Si: îndesat.
2. [DEX '09] TUFLI, tuflesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A pune pe cap o căciulă, o pălărie etc. cu o mișcare rapidă și la întâmplare. – Et. nec.
3. [MDA2] tefli2 v vz tufli
4. [MDA2] tufli1 vt [At: CIHAC II, 425 / V: (reg) tef~ / Pzi: ~lesc / E: form expresivă] 1 (Pfm; c. i. o căciulă, o pălărie etc.) A pune pe cap cu o mișcare rapidă și neglijentă Si: a îndesa, a înfunda, (pop) a plesni. 2 (Pop; îe) A ~ căciula pe urechi A se preface că nu știe nimic despre un anumit lucru de care este vinovat. 3 (Buc) A lovi pe neașteptate pe cineva. 4 (Mol) A lua multă mâncare în gură Si: a îndesa. 5 (Mol) A mânca repede și mult Si: a înfuleca. 6 (Mol) A ascunde ceva repede (în sân, în traistă1 sau în buzunar).
5. [DLRLC] TUFLI, tuflesc, vb. IV. Tranz. A trînti (în cap) căciula sau pălăria, cu o mișcare repede și la întîmplare. Și-a tuflit cușma pînă-n vîrful nasului. GALAN, Z. R. 189. Își îmbrăcau într-o clipită straiele albe și își tufleau în cap pălăriile ca ciupercile. SADOVEANU, O. VIII 136. Măi, anapăda lucru ș-aista, zic eu înciudat, scoțînd căciula din cap și tuflind-o în gura scorburii. CREANGĂ, A. 53.
6. [Șăineanu, ed. VI] tuflì v. Mold. 1. a băga mult cu de-a sila: tuflește în gură cât nu-i încape; 2. a ascunde ceva repede, a vârî în sân, în traistă sau în buzunar; 3. a înfunda, a îndesa în genere: tuflește cușma pe cap CR. [Origină necunoscută].
7. [Scriban] tuflésc v. tr. (cp. cu sîrb. tuviti, a băga în cap, în minte). Mold. Fam. Înfund, îndes: șĭ-a tuflit în cap pălăria pleoștită (Sadov. VR. 1911, 1, 14). Fac să dispară (mănînc răpede, consum): într’o clipă tufli toată farfuria (tot ce era în farfurie). V. călăcănesc și sturăsc.
8. [DOOM 3] tufli (a ~) (pop., fam.) (desp. tu-fli) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tuflesc, 3 sg. tuflește, imperf. 1 tufleam; conj. prez. 1 sg. să tuflesc, 3 să tuflească
9. [DOOM 2] tufli (a ~) (pop., fam.) (tu-fli) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tuflesc, imperf. 3 sg. tuflea; conj. prez. 3 să tuflească
10. [Argou] tuflit, -ă, tufliți, -te adj. în stare de ebrietate, beat.
11. [Argou] tufli, tuflesc v. r. a fi în stare de ebrietate, a se îmbăta.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL