1. [DEX '09] TUFECCI s. m. v. tufecciu.
2. [MDA2] tufecci sm vz tufecciu
3. [DEX '09] TUFECCIU, tufeccii, s. m. Soldat mercenar din garda domnească, în timpul domniilor fanariote. [Var.: tufecci s. m.] – Din tc. tüfekçi.
4. [MDA2] tufecci-bașa sm [At: (a. 1761) ap. ȘIO II2,124 / V: (înv) tufigi-~ / S și: ~eccibașa / Pl: ~le / E: tc tüfekçi bași] (Înv) Comandantul gărzii domnești în timpul domniilor fanariote.
5. [MDA2] tufecciu sm [At: (a. 1742) IORGA, S. D. VI, 257 / V: (înv) ~ecci, ~fic~, ~figiu, ~fingiu / Pl: ~ii / E: tc tüfekçi] (Înv) 1 Soldat mercenar din garda domnească, în timpul domniilor fanariote. 2-4 Armurier (2-4).
6. [MDA2] tuficciu sm vz tufecciu
7. [MDA2] tufigi-bașa sm vz tufecci-bașa
8. [MDA2] tufigiu sm vz tufecciu
9. [MDA2] tufingiu sm vz tufecciu
10. [DLRLC] TUFECCIBAȘA, tufeccibașale, s. f. (Turcism învechit) Comandant al gărzii domnești în timpul domniilor fanariote. Aveam odaie în curtea domnească, alături cu odaia lui tufeccibașa. GHICA, S. 3. Pe feciorii de boier, cînd făceau vreo neorînduială sau vreo necuviință, îi poftea la cafea, în odaie la cămăraș, la tufeccibașa sau la bașciohodar și acolo i se trăgea cîteva nuiele la tălpi. id. S. A. 34.
11. [DLRLC] TUFECCIU, tufeccii, s. m. (Turcism învechit) 1. Mercenar pușcaș în garda domnească a țărilor romînești, în epoca fanariotă. Dinaintea unui rînd de odăi numai cu un rînd, tufecciii, arnăuții și satîrașii își curățau armele șuierînd printre dinți cîte o arie albaneză. FILIMON, C. 58. 2. Reparator sau fabricant de arme; armurier. Iar cumnatul cel hain, Tufecciul din Măcin, Pe Ghemiș îl fereca. ALECSANDRI, P. P. 131.
12. [Șăineanu, ed. VI] tufeccibașa m. od. șeful gardei domnești: aveam odaie în Curtea domnească alături cu odaia lui tufeccibașa GHICA. [Turc. TÜFEKČI BAȘY, ofițer de gardă care la vânătoare prezenta Sultanului pușca].
13. [Șăineanu, ed. VI] tufecciu m. 1. od. numele lefegiilor gardei domnești (după pușca ce purtau): Caragea pierduse doi cârcserdari și un tufecciu loviți de gloanțele Jianului GHICA; 2. armurier (de hangere, iatagane, mazdrace și șușanele): tufecciul din Măcin POP. [Turc. TÜFEKČI, pușcaș, oștean (din TÜFEK, pușcă)].
14. [Scriban] tufeccíŭ m. (turc. tüfenkçi, armurier, pușcaș, d. tüfenk, pop. tüfek, pușcă). Vechĭ. Ral. Armurier. Pușcaș (lefegiŭ din garda domnească). Tufecci-bașá m. (turc. tüfenkçi-bașy), șefu gărziĭ domneștĭ.
15. [DOOM 3] tufecciu (înv.) s. m., art. tufecciul; pl. tufeccii, art. tufecciii (desp. -ci-ii)
16. [DOOM 2] tufecciu s. m., art. tufecciul; pl. tufeccii, art. tufecciii (-ci-ii)
17. [DER] tufecciu (-ii), s. m. – 1. Armurier. – 2. Soldat mercenar în subordinea Marelui Spătar, se folosea în trecut în serviciul poliției de la periferie. – Mr. tuficci. Tc. tüfecçi (Șeineanu, III, 123; Ronzevalle 66). Sec. XIX, înv. – Der. tufecci-bașa, s. m. (comandantul tufecciilor), tc. tüfecçi-bași.
18. [DAR] tufeccibașa s.m. (înv.) 1. ofițer de gardă care prezenta sultanului pușca la vânătoare. 2. șeful gărzii domnești.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL