1. [DEX '09] TRĂSNITOR, -OARE, trăsnitori, -oare, adj. (Rar) Care trăsnește1. – Trăsni1 + suf. -tor.
2. [MDA2] trăsnitor, ~oare [At: CALENDARIU (1814), 82/22 / V: (înv) tres~ / S și: (îvp) ~ăzn~ / Pl: ~i, ~oare / E: trăsni1 + -tor] 1 a (Rar; d. fulgere) Care trăsnește1 (1). 2 a (Pfm; fig) Năprasnic. 3 a (Înv; îs) Apoplexie ~oare Atac mortal de apoplexie. 4 a (D. arme de foc) Care se declanșează cu zgomot puternic Si: bubuitor, tunător (1). 5 a (Reg; fig; d. mirosuri) Care este pătrunzător (și neplăcut) Si: tare (72). 6 a (Reg; îs) Pere ~oare Varietate de pere galbene, cu gust acru. 7 sfp (Dob) Varietate de stmguri nedefinită mai îndeaproape. 8 sfp (Reg) Varietate de cireșe mari.
3. [DLRLC] TRĂSNITOR, -OARE, trăsnitori, -oare, adj. (Rar) Care trăsnește. E vînt cu ploaie rece și noapte cu fiori, Căci umbra e țesută de fulgeri trăsnitori. ALECSANDRI, P. A. 211. ♦ Fig. Zdrobitor, năprasnic, ucigător. Spintecă, răpune, C-o mînie trăsnitoare în al ochilor focar. MACEDONSKI, O. I 105.
4. [MDA2] tresnitor, ~oare a vz trăsnitor
5. [DOOM 3] trăsnitor (rar) adj. m., pl. trăsnitori; f. sg. și pl. trăsnitoare
6. [DOOM 2] trăsnitor (rar) adj. m., pl. trăsnitori; f. sg. și pl. trăsnitoare
7. [Argou] trăsnitor, trăsnitori I. s. m. (intl., înv.) spărgător. II. adj. 1. surprinzător, uluitor. 2. puternic mirositor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL