1. [DEX '09] TRĂNCĂNEALĂ, trăncăneli, s. f. Acțiunea de a trăncăni și rezultatul ei; vorbărie, sporovăială, flecăreală. ♦ Zgomot de glasuri produs de cei care trăncănesc. – Trăncăni + suf. -eală.
2. [MDA2] trăncăneală1 sf [At: POLIZU / Pl: ~eli / E: trăncăni1 + -eală] 1 (Reg) Troncăneală (1). 2 (Pfm) Vorbă multă și fără rost Si: (pfm) flecăreală, pălăvrăgeală, sporovăială, trăncănire (2), trăncănit1 (2), trăncănitură (2), vorbăraie, (reg) tălăpănit (2), troncăială (2), troncăit (2), troncăitură (2), troncăneală (2), troncănire (2), troncănit1 (2), troncănitură (2).
3. [MDA2] trăncăneală2 sf [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pl: ~eli / E: tranc1 + -ăneală] (Reg) 1 Trap1 (5). 2 (Îlav) În ~ La trap1 (5).
4. [DEX '98] TRĂNCĂNEALĂ, trăncăneli, s. f. Acțiunea de a trăncăni și rezultatul ei; vorbărie, sporovăială, flecăreală. ♦ Zgomot de glasuri produs de cei care trăncănesc. – Trăncăni + suf. -eală.
5. [DLRLC] TRĂNCĂNEALĂ, trăncăneli, s. f. Acțiunea de a trăncăni; zgomot produs de cei care trăncănesc; vorbărie deșartă, sporovăială.
6. [Scriban] trăncăneálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a trăncăni.
7. [Șăineanu, ed. VI] trăcăneală f. soiu de umblet al calului. [Și trăncălău: probabil onomatopee].
8. [DOOM 3] trăncăneală s. f., g.-d. art. trăncănelii; pl. trăncăneli
9. [DOOM 2] trăncăneală s. f., g.-d. art. trăncănelii; pl. trăncăneli
10. [DRAM 2021] trăncăneálă, trăncăneli, s.f. Vorbărie, sporovăială. – Din trăncăni + suf. -eală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL