1. [DEX '09] TRĂINICIE s. f. Însușirea de a fi trainic, de a dura; soliditate, rezistență, durabilitate. – Trainic + suf. -ie.
2. [MDA2] trăinicie sf [At: LB / Pl: (rar) ~ii / E: trainic2 + -ie] 1 Durabilitate a unui obiect Si: rezistență, soliditate, tărie (1). 2 Însușirea unor băuturi de a se păstra nealterate.
3. [DLRLC] TRĂINICIE s. f. Însușirea de a fi trainic, de a dura; rezistență, durabilitate, soliditate. Forța și trăinicia gospodăriei colective își au izvorul în munca colectiviștilor. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2895. El crede că o zidire nu poate avea trăinicie. ALECSANDRI, P. P. 193.
4. [Șăineanu, ed. VI] trăinicie f. soliditate.
5. [Scriban] trăĭnicíe f. (d. traĭnic). Calitatea de a fi traĭnic, durabilitate: trăĭnicia unuĭ pod.
6. [DOOM 3] trăinicie s. f., art. trăinicia, g.-d. trăinicii, art. trăiniciei
7. [DOOM 2] trăinicie s. f., art. trăinicia, g.-d. trăinicii, art. trăiniciei
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL