1. [MDA2] trântai sn [At: TDRG / E: trânti1] (Reg) Trântitură1 (1).
2. [Scriban] trîntáĭ n., pl. ĭurĭ (d. trîntă). Fam. Trîntă strașnică: ĭ-a tras un trîntaĭ de-a duduit pămîntu. (Se poate zice ironic și despre un lucru greŭ răsturnat).
3. [DAR] trântai s.n. (reg.) trântă, lovitură tare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL