Definiție și ce înseamnă truver

1. [DEX '09] TRUVER, truveri, s. m. Poet-cântăreț francez din Evul Mediu, în nordul Franței. – Din fr. trouvère.

2. [MDA2] truver sm [At: MINULESCU, VERS. 348 / Pl: ~i / E: fr trouvère] Poet liric medieval care își compunea versurile în limba franceză și le prezenta în formă de cântec, cu acompaniament muzical, la petrecerile de curte ale marilor feudali Si: menestrel, rapsod, trubadur (1).

3. [DEX '98] TRUVER, truveri, s. m. Poet-cântăreț francez din evul mediu, în nordul Franței. – Din fr. trouvère.

4. [DLRLC] TRUVER, truveri, s. m. Nume dat în evul mediu poeților francezi care compuneau și cîntau versuri în limba franceză din nordul Franței. V. bard, trubadur, cîntăreț. Truverii și trubadurii au deșteptat sentimentele cavalerești. BOLLIAC, O. 35.

5. [DN] TRUVER s.m. (Lit.) Nume dat în evul mediu poeților care scriau și cîntau, în limba franceză din nordul Franței, poezii epice, istorioare etc. [< fr. trouvère, cf. v. fr.. trovere – cel care găsește].

6. [MDN '00] TRUVER s. m. nume dat poeților-cântăreți medievali din nordul Franței, care cultivau o poezie erotică rafinată și o artă savantă a compoziției muzicale. (< fr. trouvère)

7. [Scriban] *truvér m. (fr. trouvère vfr. trouvere, ac. trouveor, [d. trouver, a găsi], care corespunde cu pv. trobador. V. trubadur). Poet francez medieval (în limba Parisuluĭ).

8. [DOOM 3] truver s. m., pl. truveri

9. [DOOM 2] truver s. m., pl. truveri

10. [DTM] truver (fr. trouvère, langue d’oïl; trouver < trover „a găsi”), reprezentanții nord-francezi ai artei muzical-poetice a Evului Mediu. Au apărut o jumătate de secol după trubaduri*, al căror exemplu l-au urmat în genere până către 1200. Apoi influența mediului orășenesc începe să-și spună cuvântul (N era mai dezvoltat economic și politic decât S), arta t. diferențiindu-se stilistic de cea a trubadurilor. După modelul cântecelor și dansurilor* pop., melodica tinde spre simplificarea conturului. Frazele* sunt mai scurte, simetriile mai evidente, reluarea motivelor se face oarecum metodic, caracterul de improvizație* dispare aproape complet. Se pune mai mult accent pe cântecele dialogate în care se întrevăd germenii viitoarei comedii muzicale. În general muzica t. din această perioadă este plină de grație și prospețime.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DRAM 2021] șepelí, șepelesc, v.i. A vorbi peltic. – Formă onomatopeică. 2. [DRAM 2015] […]
1. [DEX '09] ȘEPING, șepinguri, s. n. Mașină de rabotat la care mișcarea principală (cea […]
[MDA2] șeptacă sf [At: MAT. DIALECT. I, 96 / Pl: ~tăci / E: șapte + […]
1. [DEX '09] ȘEPTEL, septeluri, s. n. Totalitatea animalelor domestice sau numai a celor de […]
1. [DEX '09] ȘAPTELEA, ȘAPTEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; adesea adjectival) Care […]
1. [DEX '09] ȘAPTESPREZECE num. card. Număr având în numărătoare locul între șaisprezece și optsprezece […]
1. [DEX '09] ȘAPTEZECI num. card. Număr având în numărătoare locul între șaizeci și nouă […]
1. [MDA2] șeptilean sm [At: LEXIC REG. 118 / Pl: ~eni / E: ns cf […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro