1. [MDA2] trupinar sn [At: SCRIBAN, D. / V: (reg) tulp~, turp~, -ă sf / Pl: ~e / E: trupină + -ar] (Mol) 1 Bucată de lemn dintr-un trunchi2 (1). 2 (Îf turpinar) Trunchi2 (7) căzut cu capătul gros la vale. 3 Furcă folosită la clăditul părții de sus a stogului de fân.
2. [DLRLC] TRUPINAR, trupinare, s. n. (Regional) Furcă sau țăpoi cu coada lungă, folosit la clăditul părții de sus a stogului de fîn. Dai fîn la clădit cu furca sau cu țăpoiul și mai pe urmă... cu trupinarul. PAMFILE, A. R. 162.
3. [DLRM] TRUPINAR, trupinare, s. n. (Reg.) Furcă sau țăpoi cu coadă lungă folosite la clăditul părții de sus a stogului de fîn. – Din trupină + suf. -ar.
4. [Scriban] trupinár n., pl. e (d. trupină). Nord. Bucată de lemn (stîlp) dintr’un trunchĭ. Țăpoĭ de făcut trupina stoguluĭ. – Pop. truchinar. V. drughineață.
5. [MDA2] truchinară[1] sf vz trupinar
6. [MDA2] trupinară sf vz trupinar
7. [MDA2] tulpinar sn vz trupinar
8. [MDA2] turpinar sn vz trupinar
9. [MDA2] țunpinar sn vz țurpinar[1]
10. [MDA2] țurpinar[1] sn vz trupinar
11. [DAR] trupinar, trupinare, s.n. (reg.) stâlp de lemn; țăpoi de stog.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL