1. [DEX '09] TRUFIE, trufii, s. f. Atitudine disprețuitoare și arogantă, plină de mândrie și de înfumurare; semeție, îngâmfare, aroganță, trufă2. ♦ Loc. adv. Cu trufie = în mod arogant, îngâmfat. – Trufă2 + suf. -ie.
2. [MDA2] trufie sf [At: (A. 1560) GCR I, 4/33 / Pl: ~ii / E: trufă1 + -ie] 1 Atitudine disprețuitoare, arogantă și orgolioasă Si: aroganță, fală, mândrie, orgoliu, (pfm) înfumurare, îngâmfare, (îrg) trufă1 (1), (înv) trufășie (1). 2 (Îlav) Cu ~ În mod trufaș1 (4). 3 (Înv; îlav) În (sau spre) ~ Pentru a se mândri. 4 (Înv; îal) Pentru a fi lăudat. 5 (Îvr; îe) A se da întru ~ii A se deda unor fapte urâte. 6 (Fig) Măreție. 7 (Înv) Sentiment de încredere exagerată în calitățile proprii Si: mulțumire, plăcere, satisfacție, (îvr) trufă1 (6).
3. [DEX '98] TRUFIE, trufii, s. f. Atitudine disprețuitoare și arogantă, plină de mândrie și de înfumurare; semeție, îngâmfare, aroganță, trufă2. ◊ Loc. adv. Cu trufie = în mod arogant, îngâmfat. – Trufă2 + suf. -ie.
4. [DLRLC] TRUFIE, trufii, s. f. Atitudine arogantă, plină de mîndrie și de înfumurare; semeție, fală, înfumurare, aroganță. Sufletul ei cerea zgomotul veseliilor, strălucirea averilor, vîlva trufiilor. ODOBESCU, S. III 206. Tirania lui crește din zi în zi o dată cu trufia lui. ALECSANDRI, T. II 51. În cîmpurile Rovinei el înfrînse trufia lui Baiazet al II-lea. BĂLCESCU, O. I 193. ◊ Loc. adv. Cu trufie = cu aroganță, trufaș. Domnul Emilian întinse cu trufie palma și primi cei cîțiva gologani. SADOVEANU, O. VIII 156. Midas... răspunse cu trufie că Pan cîntase mai frumos. ISPIRESCU, U. 110.
5. [Șăineanu, ed. VI] trufie f. mândrie deșartă. [V. trufaș].
6. [Scriban] trufíe f. și (vechĭ) trúfă f., pl. e (vgr. tryphé, desfătare, molicĭune). Mîndrie deșeartă: un om, un răspuns plin de trufie. – Vechĭ și trufășie și -așíe (Tkt.).
7. [DOOM 3] trufie s. f., art. trufia, g.-d. art. trufiei; pl. trufii, art. trufiile (desp. -fi-i-)
8. [DOOM 2] trufie s. f., art. trufia, g.-d. art. trufiei; pl. trufii, art. trufiile
9. [DLRLV] HICIMĂȘIE s.f. (Mold.) Îngîmfare, trufie. A: Nu cu cuvente cu hicimășie, ce cu cuvente zmerite strigînd. L SEC. XVII, 78v. Tăiarea tuturor hicimășiilor mîndrie<i>, cîte să pricep că-s a deșartei măriri. L SEC. XVII, 134v. // B: Tăiarea tuturor hicimășiilor mîndriei, cîte să pricep că sînt ale deșartei măriri. L ante 1693, 212v- 213r; cf. L ante 1693, 125v. Etimologie necunoscută. Cf. b u i e c e a l ă, b u i e c i e, b u i e c i t u r ă (1), f ă l i e (2). f ă l o ș i e, m ă r o ș i e, z u z i e.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL