1. [DEX '09] TRUBACI, trubaci, s. m. (Înv.) Trâmbițaș (la vânătoare). – Din rus. trubaci.
2. [MDA2] trubaci sm [At: BELDIMAN, E. 16/21 / V: (înv) tromb~, ~umb~ / Pl: ~ / E: rs трубач] (Înv) Trâmbițaș (la vânătoare).
3. [DLRLC] TRUBACI, trubaci, s. m. (Învechit) Trîmbițaș. Trubaci găitănați cu cornul de vînătoare încolăcit subt umere. ODOBESCU, S. III 144.
4. [Scriban] trubácĭ m., pl. tot așa (rus. [și sîrb.] trubačĭ, d. trubá, vsl. tromba, trîmbiță. V. trîmbă). Vechĭ. Trîmbițaș: trubacĭ găitănițĭ (Od. Psevd. 169).
5. [MDA2] trombaci sm vz trubaci
6. [MDA2] trumbaci sm vz trubaci
7. [Șăineanu, ed. VI] trubaciu m. trâmbicer: trubaci găităniți OD. [Rus. TROBAČŬ].
8. [DOOM 3] trubaci (înv.) s. m., pl. trubaci
9. [DOOM 2] trubaci (înv.) s. m., pl. trubaci
10. [DER] trubaci (-i), s. m. – Trîmbițaș. Rus. trubačĭ (Tiktin; Candrea) sau mai probabil sb. trubač. Cuvînt rar, folosit doar de Odobescu. – Cf. trîmbă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL