1. [DEX '09] TRONCA-TRONCA interj. Cuvânt care imită zgomotul făcut de două obiecte care se lovesc unul de altul în cadență regulată, monotonă. [Var.: tronca-tranca interj.] – Onomatopee.
2. [MDA2] tronca-tronca sn, i [At: CREANGĂ, P. 106 / V: (pop) ~tran~ / E: fo] (Pop) 1-2 (Cuvânt care) imită zgomotul produs de două obiecte care se lovesc unul de altul în cadență regulată, monotonă.
3. [DEX '09] TRONCA-TRANCA interj. v. tronca-tronca.
4. [MDA2] tronca-tranca sn, i vz tronca-tronca
5. [DEX '98] TRANCA2 v. tronca-tranca.
6. [DLRLC] TRONCA-TRANCA interj. Onomatopee care redă zgomotul făcut de două obiecte cînd se lovesc unul de altul în cadență regulată, monotonă. De inima căruței atîrnau păcornița cu feleștiocul și posteuca, care se izbeau una de alta cînd mergea căruța și făceau: tronca-tranca! tronca-tranca. CREANGĂ, P. 106.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL