1. [MDN '00] TROFOPLASMĂ s. f. parte a citoplasmei având exclusiv funcție de nutriție. (< fr. trophoplasme)
2. [DETS] TROFO- „nutriție, hrănire, aliment”. ◊ gr. trophe „hrană, nutriție” > fr. tropho-, germ. id., engl. id., it. trofo- > rom. trofo-. □ ~bioză (v. -bioză), s. f., tip de simbioză pe aceeași plantă între furnici și alte insecte, primele asigurînd apărarea, iar ultimele asigurînd hrana; ~blast (v. -blast), s. n., epiteliul ectodermal extern al blastocitului mamiferelor; ~cit (v. -cit), s. n., celulă nutritivă; ~derm (v. -derm), s. n., 1. Trofoblast corionic. 2. Partea activă, în dezvoltare, a trofoblastului din regiunea placentară; ~ecologie (v. eco-1, v. -logie1), s. f., ramură a ecologiei care se ocupă cu ansamblul relațiilor de hrănire din cadrul unei biocenoze; ~file (v. -fil2), s. f. pl., frunze verzi și sterile, cu rol asimilator, prezente la pteridofite; ~gen (v. -gen1), adj., care produce substanțe nutritive; ~gon (v. -gon1), s. n., anteridie redusă la un simplu filament, care învăluie ascogonul ciupercilor perisporacee, servind pentru hrănire; ~litic (v. -litic2), adj., (despre zona acvatică) unde are loc descompunerea materiei organice sub influența bacteriilor; ~mixie (v. -mixie1), s. f., fuzionare a nucleilor vegetativi; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., modificare morfologică a vegetalelor datorită condițiilor de nutriție; ~nemă (v. -nemă), s. f., plasmonemă*; ~noză (v. -noză), s. f., maladie produsă de agenți de nutriție; ~patie (v. -patie), s. f., maladie care afectează nutriția organismului; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., partea alveolară a citoplasmei, cu funcție nutritivă; ~plaste (v. -plast), s. n. pl., corpusculi granulari din citoplasmă, care conțin pigmenți sau pot forma pigmenți; sin. plastide; ~spongie (v. -spongie), s. f., mucoasa internă uterină vasculară care formează pătura externă a placentei; ~sporofilă (v. sporo-, v. -fil2), s. f., frunză asimilatoare și purtătoare de spori, prezentă la pteridofite; ~sporozom (v. sporo-, v. -zom), s. m., corpuscul sau organ la talofite, care servește atît la nutriție, cît și la reproducere; ~taxie (v. -taxie), s. f., tendință de orientare a plantelor în direcția mediului bogat în substanțe nutritive; ~zom (~som) (v. -zom), s. m., corpuscul avînd numai funcții de nutriție, prezent la talofite.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL