1. [MDA2] trivogă sf [At: CARAGIALE, O. III, 126 / Pl: ~ogi / E: rs тревога] (Înv) 1 Alarmă dată prin sunete de tobă. 2 (Îe) A bate ~ga A da alarma.
2. [DLRLC] TRIVOGĂ, trivogi, s. f. (Rusism învechit) Chemare (de alarmă) prin sunete de tobă. Trivoga chema la arme gvardia națională. CARAGIALE, la CADE. ◊ Fig. De-aș putea c-un melesteu Să-i măsor în lung și-n lat Și trivoga-n ei să bat. ALECSANDRI, T. 552.
3. [DLRM] TRIVOGĂ, trivogi, s. f. (Înv.) Bătaie în tobă. – Rus trevoga.
4. [Șăineanu, ed. VI] trivogă f. alarmă: și trivoga în ei să bat AL. [Rus. TREVOGA, alarmă].
5. [Scriban] trivógă f., pl. ĭ (rus. trevóga). Vechĭ. Arm. Alarmă: a suna trivoga.
6. [DER] trivogă s. f. – Alarmă. Rus. trevoga (Tiktin). Sec. XIX, înv.
7. [DAR] trivogă s.f. (înv.) alarmă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL