1. [DEX '09] TRIVIALITATE, trivialități, s. f. Însușirea a ceea ce este trivial; lipsă de pudoare, necuviință, nerușinare. ♦ Faptă, atitudine, vorbă etc. trivială. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. trivialité.
2. [MDA2] trivialitate sf [At: MAN. SĂNĂT. 192/17 / P: ~vi-a~ / Pl: ~tăți / E: fr trivialité] 1 Ceea ce este trivial (1). 2 Lipsă de gust Si: vulgaritate. 3 Lipsă de pudoare (în vorbe sau în fapte) Si: necuviință, nerușinare, obscenitate. 4 (Ccr) Faptă trivială. 5 (Ccr) Vorbă trivială (4).
3. [DLRLC] TRIVIALITATE, trivialități, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este trivial; vulgaritate, lipsă de gust. 2. Lipsă de pudoare (în vorbe sau în fapte); necuviință, nerușinare.
4. [DN] TRIVIALITATE s.f. Însușirea a ceea ce este trivial; (spec.) vulgaritate, necuviință, nerușinare. ♦ Faptă, atitudine, vorbă etc. trivială. [Pron. -vi-a-. / cf. fr. trivialité].
5. [MDN '00] TRIVIALITATE s. f. însușirea a ceea ce este trivial; vulgaritate. ◊ faptă, atitudine, vorbă etc. trivială. (< fr. trivialité)
6. [Șăineanu, ed. VI] trivialitate f. 1. caracterul celor triviale; 2. vorbe, fapte triviale: a spune trivialități.
7. [Scriban] *trivialitáte f. (d. trivial; fr. -ité). Caracteru de a fi trivial. Cugetare orĭ vorbă trivială: a debita trivialitățĭ.
8. [DOOM 3] trivialitate (desp. -vi-a-) s. f., g.-d. art. trivialității; pl. trivialități
9. [DOOM 2] trivialitate (-vi-a-) s. f., g.-d. art. trivialității; pl. trivialități
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL