1. [DEX '09] TRICOU, tricouri, s. n. Obiect de îmbrăcăminte din tricot de bumbac sau de lână, care acoperă jumătatea de sus a corpului și care se poartă ca o cămașă sau ca un maiou (mai ales la sportivi). [Var.: trico s. n.] – Din fr. tricot.
2. [MDA2] tricou sn [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: trico, (fer) ~ol, (reg) șt~, ~cău, ~om, ~on, ~ov / Pl: -ri / E: fr tricot, mg trikó] 1 (Îvr) Tricot (2). 2 Obiect de îmbrăcăminte din tricot (2) de bumbac sau de lână, care acoperă jumătatea de sus a corpului și care se poartă ca o cămașă (mai ales de sportivi) sau ca un maiou. 3 (Spc; îs) ~ galben Tricou (2) de culoare galbenă care se poartă într-o etapă a unei curse cicliste de către câștigătorul etapei precedente, pentru a fi ușor de remarcat.
3. [DEX '98] TRICOU, tricouri, s. n. Obiect de îmbrăcăminte din tricot de bumbac sau de lână, care acoperă jumătatea de sus a corpului și care se poartă ca o cămașă sau ca un maiou. [Var.: trico s. n.] – Din fr. tricot.
4. [DLRLC] TRICOU, tricouri, s. n. Obiect de îmbrăcăminte făcut din tricot, care acoperă partea de sus a corpului și care, de obicei, se poartă pe piele. Matei Sărățeanu, în costumul unei echipe celebre de fotbal, cu genunchii goi și tricoul vărgat alb și portocaliu. C. PETRESCU, Î. II 216. Băiețași și fetițe în tricouri roșii și albastre, zbenguindu-se la soare. I. BOTEZ, ȘC. 207. – Variantă: trico (GHICA, S. 216) s. n.
5. [DN] TRICOU s.n. Obiect de îmbrăcăminte din tricot, care acoperă partea de sus a corpului, purtîndu-se pe piele. [Var. trico s.n. / < fr. tricot].
6. [MDN '00] TRICOU s. n. cămașă, bluză tricotată, purtată mai ales de sportivi. (< fr. tricot)
7. [Șăineanu, ed. VI] tricou n. țesătură în formă de ochiuri (= fr. tricot).
8. [Scriban] *tricóŭ n., pl. urĭ (fr. tricot). Barb. Împletitură (de ață, cum e cĭorapu).
9. [DEX '09] TRICO s. n. v. tricou.
10. [MDA2] împletitură sf [At: COD. VOR. 169/7 / V: (înv) pletitură / Pl: ~ri / E: împleti + -tură] 1-9 Împletire (1-9). 10 (Fig) Uneltire. 11 (Rar) Împletire (11). 12 (Ccr) Obiect confecționat prin împletire. 13 (Ccr) Ornament. 14 (Fig) Încurcătură. 15 (Înv) Lanț.
11. [MDA2] ștricou sn vz tricou
12. [MDA2] tricău sn vz tricou
13. [MDA2] trico1 sn vz tricou
14. [MDA2] tricol sn vz tricou
15. [MDA2] tricom2 sn vz tricou
16. [MDA2] tricon sn vz tricou
17. [MDA2] tricov sn vz tricou
18. [CADE] ÎMPLETITURĂ (pl. -turi) sf. Ori-ce lucru împletit: ~ de păr; fetele (se dau) la cusături... la împletituri de tot felul (I.-GH.): ~ de mătase; ~ de sîrmă (🖼 2698): uriașa ~ de fier pe care aleargă sguduitoarele trenuri (VLAH.); peronul gării, decorat cu ~ de brad (CAR.); împletitura capului, părul împletit și răsucit pe cap.
19. [DN] TRICO s.n. v. tricou.
20. [Scriban] împletitúră f., pl. ĭ. Lucru împletit, ca cĭorapiĭ și alte articule de îmbrăcăminte, coșurile, pălăriile de paĭe ș. a. – Vechĭ pletitură. – Barbarizmu fr. tricoŭ orĭ tricotaj e inutil odată ce avem acest cuv.
21. [DOOM 3] tricou (îmbăcăminte) s. n., art. tricoul; pl. tricouri
22. [DOOM 2] tricou (obiect) s. n., art. tricoul; pl. tricouri
23. [MDO] tricou
24. [IVO-III] tricou, -couri.
25. [DER] tricou (-uri), s. n. – 1. Tricot, împletitură din ochiuri. – 2. Jerseu, pulover, gen de împletitură. – Mr. trico. Fr. tricot; pentru teminație, cf. cadou, carou. – Der. tricota, vb. (a împleti), din fr. tricoter; tricotaj, s. n. (împletitură), din fr. tricotaje.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL