1. [Șăineanu, ed. VI] tricoliciu m. Mold. 1. V. pricoliciu: e vr’o tabără de care sau un rond de tricolici? AL.; 2. fig. băiat mic și obraznic. [Și pricoliciu: origină necunoscută].
2. [DEX '09] PRICOLICI, pricolici, s. m. (În superstiții) Duh rău în care se presupune că se transformă unii oameni (mai ales după moarte) și care ia înfățișarea unor animale. ♦ P. gener. Strigoi. ♦ Epitet dat unui copil neastâmpărat. – Et. nec.
3. [MDA2] pirculici sm vz pricolici
4. [MDA2] precolici sm vz pricolici
5. [MDA2] preculici sm vz pricolici
6. [MDA2] pricolici smi [At: KLEIN, D. 405 / V: (înv) pircul~, prec~, precul~, ~ori~, ~cul~, pircuri~, ~iguri~, str~, stricul~, tr~ smf / E: ns cf mg prikulics] 1 (În superstiții) Duh rău în care se presupune că se transformă unii bărbați (sau animale) după moarte și care ia înfățișarea unor animale Si: moroi2, vârcolac. 2 (Pgn) Strigoi. 3 (Reg) Copil neastâmpărat. 4-5 (Pgn) Prichindel (7-8). 6 (Buc; îf tricolici) Pui de animal nedezvoltat. 7 (Zlg; reg) Pârș2 (Muscardinus avellanarius). 8 (Reg) Licurici (Lampyris noctiluca).
7. [MDA2] pricorici sm vz pricolici
8. [MDA2] priculici sm vz pricolici
9. [MDA2] pricurici[1] sm vz pricolici
10. [MDA2] prigurici sm vz pricolici
11. [MDA2] stricolici sm vz pricolici
12. [MDA2] striculici sm vz pricolici
13. [MDA2] tricolici sm vz pricolici
14. [DLRLC] PRICOLICI, pricolici, s. m. (În superstiții) Om (viu sau mort) care se preface noaptea în lup sau în cîine, pricinuind rele celor pe care-i întîlnește. V. strigoi, vîrcolac, moroi. Stafii și pricolici n-am văzut niciodată. GALACTION, O. I 45. – Variantă: tricolici (ALECSANDRI, T. 509) s. m.
15. [DLRLC] TRICOLICI s. m. v. pricolici.
16. [Șăineanu, ed. VI] pricoliciu m. mort prefăcut în fiară, mai ales în lup (v. vârcolac): doar în cale ți-a eșit pricoliciu afurisit POP.; coada pricolicilor, plantă cu florile mici alb-gălbui, cultivată ca decorativă (Spiraea aruncus). [Mold. tricoliciu: origină necunoscută].
17. [Scriban] pricolícĭ, V. tricolicĭ.
18. [Scriban] tricolícĭ (est) și pricolícĭ m. (gr. thrix, trihós, păr, și lýkos, lup. D. rom. vine ung. pirkorics). În credințele populare, posedat, demoniac, lunatic, om viŭ prefăcut în lup orĭ și în altă feară (V. moroĭ, strigoĭ, vîrcolac). Coada pricolicilor. V. coadă.
19. [DOOM 3] pricolici s. m., pl. pricolici, art. pricolicii
20. [DOOM 2] pricolici s. m., pl. pricolici, art. pricolicii
21. [IVO-III] pricoliciu, -lici.
22. [DER] pricolici (pricolici), s. m. – Strigoi, duh rău care ia înfățișarea de lup. – Var. tricolici, pricolic. Origine necunoscută. Aparține unei mitologii populare foarte răspîndite, cf. germ. Werwolf, fr. loup-garou, care ajunge pentru a convinge că în ultima parte a cuvîntului trebuie să vedem ngr. λύϰος „lup”. Prima parte rămîne nesigură; gr. θρίξ „păr” (Scriban) este improbabilă fonetic și dificilă semantic; πρίϰός „amar, trist” convine fonetic, dar nu și în privința sensului. Legătura cu rom. vîrcolac (Tiktin) nu este sigură. Din rom. provine mag. pirkorics (Edelspacher 24).
23. [DAR] tricolici s.m. (pop.) 1. om posedat, lunatic, demoniac; om prefăcut în lup sau în altă fiară; pricolici. 2. (fig.) băiat mic și obraznic.
24. [DRAM 2021] pricolíci, pricolici, (tricolici), s.m. (mit.) Duh rău din categoria strigoilor; vârcolac, moroi, copil cu coadă: „Atunci ie ș-o dat sama că bărbatu iei îi tricolici” (Faiciuc, 2008: 675). – Et. nec. (DER).
25. [DRAM 2015] tricolici, s.m. – v. vârcolac.
26. [DRAM] tricolici, s.m. – (mit.) v. vârcolac.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL