1. [Șăineanu, ed. VI] triclet a. în locuțiunea arhaică, proclet și triclet, de trei ori blestemat. [Rus TRIKLĬATĬI].
2. [Scriban] tríclet, V. proclet.
3. [Scriban] próclet, -ă s. (sîrb. próklet, vsl. proklentŭ, blestemat, d. klenti, a blestema; bg. proklét, rus. proklĕátyĭ). Vechĭ. Afurisit, blestemat, sacrileg, nelegĭuit. – Și tríclet și tréclet (sîrb. tri-klet, vsl. triklentŭ, de treĭ orĭ afurisit).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL