Definiție și ce înseamnă tributar

1. [DEX '09] TRIBUTAR, -Ă, tributari, -e, adj. Care plătește tribut; p. ext. dependent, supus (economicește). ♦ Fig. Care datorează cuiva ceva; care este dependent, supus unei cauze, unei idei etc. – Din fr. tributaire, lat. tributarius.

2. [MDA2] tributar, ~ă [At: VĂCĂRESCUL,^ IST. 255 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~e / E: fr tributaire, lat tributarius] 1-4 smf, a (Înv) (Persoană, stat) care plătea tribut (1, 3). 5 a (Înv; pex) Care era supus din punct de vedere economic față de o mare putere. 6 sm (înv) Reprezentant al unei instituții, al unui stat etc., însărcinat cu strângerea tributului 7 a (Fig) Care datorează cuiva ceva. 8 a (Fig) Dependent sub raport ideologic.

3. [DEX '98] TRIBUTAR, -Ă, tributari, -e, adj. Care plătește tribut; p. ext. dependent, supus (economicește). ♦ Fig. Care datorează cuiva ceva. – Din fr. tributaire, lat. tributarius.

4. [DLRLC] TRIBUTAR, -Ă, tributari, -e, adj. Care plătește tribut; p. ext. dependent, supus (economicește). Polonia era ca și tributară tătarilor. HASDEU, I. V. 9. Va să zică vreți să fiți în veci tributari străinului. GHICA, la CADE. [Dacii] se uciseră unii pre alții, ca să nu slujească de triumf la cei ce le fuseseră tributari. NEGRUZZI, S. I 201.

5. [DN] TRIBUTAR, -Ă adj. Care plătește tribut; (p. ext.) dependent, supus economicește. ♦ (Fig.) Dependent sub raport ideologic, influențat; care datorează cuiva ceva. [Cf. fr. tributaire].

6. [MDN '00] TRIBUTAR, -Ă adj. 1. care plătește tribut; (p. ext.) dependent, supus. 2. (fig.) dependent sub raport ideologic; care datorează cuiva ceva. 3. (despre un curs de apă) care se varsă într-un curs de apă mai mare, într-un lac sau în mare. (< fr. tributaire, lat. tributarius)

7. [Șăineanu, ed. VI] tributar a. 1. care plătește tribut: țară tributară; 2. fig. dependent, supus: suntem cu toții tributari morții; 3. se zice de un curs de apă în raport cu acela în care se varsă.

8. [Scriban] *tributár, -ă adj. (lat. tributarius). Supus tributuluĭ: țară tributară. Fig. Supus: oameniĭ îs tributarĭ morțiĭ. Geogr. Afluent, care se varsă în: Oltu e tributar Dunăriĭ.

9. [MDA2] tributariu, ~ie a vz tributar

10. [DOOM 3] tributar adj. m., pl. tributari; f. tributară, pl. tributare

11. [DOOM 2] tributar adj. m., pl. tributari; f. tributară, pl. tributare

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] trestică sf [At: TEODORESCU, P. P. 455 / Pl: ~ici / E: trestie […]
1. [DEX '09] TRESTIE, trestii, s. f. Numele a două plante erbacee din familia gramineelor, […]
1. [DEX '09] TRESTIE, trestii, s. f. Numele a două plante erbacee din familia gramineelor, […]
1. [DEX '09] TRESTIE, trestii, s. f. Numele a două plante erbacee din familia gramineelor, […]
1. [DEX '09] TRESTIIȘ, trestiișuri, s. n. Desiș de trestie. – Trestie + suf. -iș. […]
1. [DEX '09] TRESTIOARĂ, trestioare, s. f. 1. Diminutiv al lui trestie. 2. Numele mai […]
1. [MDA2] tresură1 sf [At: COD. VOR. 136/25 / Pl: ~ri / E: *tre{me)sură] (Îvr) […]
1. [DEX '09] TRESĂLTA, tresalt, vb. I. Intranz. A tresări, a vibra de emoție, a […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro