1. [MDA2] triamv sn [At: AXINTE URICARIUL, ap. LET. II, 172/7 / Pl: ? / E: ngr τρίαμβος] (Înv) 1 Victorie în război. 2 Întoarcere triumfală din luptă a unui învingător.
2. [DAR] triamv s.n. (înv.) biruință, triumf.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL