1. [DEX '09] TRESĂRIRE, tresăriri, s. f. Acțiunea de a tresări și rezultatul ei; tresăritură. – V. tresări.
2. [MDA2] tresărire sf [At: COSTINESCU / V: (reg) trăs~ / Pl: ~ri / E: tresări] 1 Mișcare bruscă, involuntară și spontană, provocată de o emoție puternică și neașteptată, de obicei de bucurie, de spaimă etc. Si: tresăltare (1), tresărit1 (1), (pop) răsăreală, tresăritură (1), (reg) trăscăritură. 2 Mișcare involuntară a mușchilor feței. 3 Mișcare bruscă și involuntară în somn. 4 Trezire bruscă din somn sau dintr-o stare de somnolență, de apatie, de neatenție etc. 5 Zvâcnire cu putere a inimii din cauza unei emoții Si: tresăltare (2), tresărit1 (2). 6 (Fig) Mișcare ușoară și bruscă Si: clătinare, săltare, tresăltare (3), tresărit1 (3), (pop) tresăritură (2).
3. [DLRLC] TRESĂRIRE, tresăriri, s. f. Faptul de a tresări și rezultatul ei; zvîcnire. Se speriase de tresărirea iepurelui în marginea tufișurilor. DUMITRIU, N. 148. Zaharia Duhu rosti cifra... urmărind tresărirea de pe chipul lui Boldur Iloveanu. C. PETRESCU, A. 338. Avu o tresărire de spaimă, ca în fața unui dușman de moarte. REBREANU, R. II 103. ◊ (Poetic) La cele dintăi luciri ale soarelui, streșinile, înfiorate de aceste tresăriri, scuturau mărgele care susurau și luceau în mii de curcubeie. SADOVEANU, O. VIII 245.
4. [DN] TRESĂRIRE s.f. Acțiunea de a tresări și rezultatul ei; zvîcnire. [< tresări].
5. [Șăineanu, ed. VI] tresărire f. mișcare subită și involuntară.
6. [DEX '09] TRESĂRI, tresar, vb. IV. Intranz. 1. A face o mișcare bruscă, involuntară și spontană, în urma unei emoții puternice. ♦ (Despre inimă) A-și accelera și intensifica bătăile, din pricina unei emoții; a zvâcni. ♦ A se trezi brusc din somn sau dintr-o stare de apatie, de neatenție etc. 2. Fig. (Despre sunete, țipete) A răsuna brusc, pe neașteptate. – Din fr. tressaillir (după sări).
7. [MDA2] trăsări1 v vz tresări
8. [MDA2] trăsărire sf vz tresărire
9. [MDA2] tresări vi [At: RUSSO, S. 135 / V: (rar) ~seri, (reg) trăs~ / Pzi: ~sar, (reg) ~sai, 3 (reg) treasără / E: fr tressaillir după sări] 1 A face o mișcare bruscă, involuntară și spontană, provocată de o emoție puternică și neașteptată, de obicei de bucurie, de spaimă etc. Si: a tresălta (1), (pop) a răsări1, (reg) a trâcni1. 2 (Mai ales d. mușchii feței) A se mișca involuntar. 3 A face mișcări bruște și involuntare în somn Si: (reg) a trăscări (7). 4 Ase trezi brusc din somn sau dintr-o stare de somnolență, de apatie, de neatenție etc. 5 (D. inimă) A-și accelera și intensifica bătăile din cauza unei emoții Si: a tresălta (2), a zvâcni. 6 (Fig) A se mișca ușor și brusc Si: a se clătina, a sălta, a tresălta (3). 7 (Fig; d. ape) A forma valuri, unde. 8 (Fig; d. voci, sunete, țipete etc.) A răsuna brusc, pe neașteptate.
10. [MDA2] treseri v vz tresări
11. [DLRLC] TRESĂRI, tresar, vb. IV. Intranz. 1. A face o mișcare bruscă, involuntară și spontană, provocată de o emoție puternică și neașteptată (de obicei de spaimă). Cînd auzi tunetul îndepărtat al tractoarelor, Mihai tresări. Se simți cuprins dintr-o dată de cîntecul muncii pe care o iubea ca pe însăși viața lui. MIHALE, O. 454. Ilenuța a tresărit. S-a strîns lîngă Mihai fără să-și dea seamă și i-a prins brațul, căutînd apărare. C. PETRESCU, A. 431. Ciocăni enervat în geam. Speriat, Leib tresări. Aproape inconștient, își scoase jobenul din cap. SAHIA, N. 103. ♦ A se trezi brusc din somn sau dintr-o stare de somnolență, de apatie, de neatenție. Turcul tresărise deodată din moliciunea și încetineala lui. SADOVEANU, O. VII 9. Iară tu la gura sobei Stai ca somnul să te prindă; Ce tresari din vis deodată? Tu auzi pășind în tindă. EMINESCU, O. I 76. La țipetele de bucurie ale gaiței... somnorosul, plecat pe oblîncul șelei, tresări. ODOBESCU, S. III 193. ♦ (Despre inimă) A-și accelera și intensifica bătăile din pricina unei emoții; a zvîcni. Inima lui Tudor Fierăscu a tresărit ca pămîntul, primăvara. GALACTION, O. I 111. Nu știi că-n piept inima mea rănită Tresare-adînc la întristarea ta? EMINESCU, O. IV 69. Pocnesc bicele deodată, Inimile viu tresar. BELDICEANU, P. 66. Inima-mi saltă și tresare De un fior dumnezeiesc. ALECSANDRI, T. I 301. ♦ Fig. (Despre plante) A se mișca, a se clătina; (despre ape) a forma valuri, unde. Un brad bătrîn tresări spăimîntat și-și scutură crengile; zăpada se cernu fără zgomot pe învelișul alb. REBREANU, N. 68. Nici o creangă nu tresare, Nici un zbor de păsărică. TOPÎRCEANU, B. 24. Tresăreau și florile supt farmecul acelei cîntări. DUNĂREANU, CH. 175. Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni îl încarcă; Tresărind în cercuri albe, El cutremură o barcă. EMINESCU, O. I 74. 2. Fig. (Despre sunete, țipete etc.) A răsuna (brusc, pe neașteptate). Multă vreme tresăriră gemetele ei de moarte. SADOVEANU, O. I 278. În singurătate, rar, tresărea țipătul unui pescăruș, care fîlfîia încet cu aripele-i albe. id. ib. VI 47.
12. [DN] TRESĂRI vb. IV. intr. 1. A simți deodată o emoție puternică. ♦ A se trezi brusc din somn sau dintr-o stare de visare. ♦ (Despre inimă) A-și accelera bătăile din cauza unei emoții, a zvîcni. 2. (Fig.; despre sunete) A răsuna brusc. [P.i. tresar. / după fr. tressaillir].
13. [MDN '00] TRESĂRI vb. intr. 1. a simți deodată o emoție puternică. ♦ a se trezi brusc din somn sau dintr-o stare de visare. ♦ (despre inimă) a-și accelera bătăile din cauza unei emoții. 2. (fig.; despre sunete) a răsuna brusc. (după fr. tressaillir)
14. [Șăineanu, ed. VI] tresărì v. a simți o mișcare subită și involuntară: a tresări în somn, a tresări de frică, de bucurie. [Modelat după fr. tressauter].
15. [Scriban] tresár, a -sărí v. intr. (lat. *trans-salire, d. trans, dincolo, și salire, a sări; it. trassalire, pv. trassalhir, fr. tressaillir). Mă cutremur, mă scutur, am o convulsiune (de emoțiune): am tresărit cînd s’a spart geamu, am tresărit de bucurie cînd am aflat, copilu visează și tresare pin somn.
16. [DOOM 3] tresărire s. f., g.-d. art. tresăririi; pl. tresăriri
17. [DOOM 2] tresărire s. f., g.-d. art. tresăririi; pl. tresăriri
18. [DOOM 3] tresări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tresar, 2 sg. tresari, 3 sg. tresare, imperf. 1 tresăream; conj. prez. 1 sg. să tresar, 3 să tresară; imper. 2 sg. afirm. tresari
19. [DOOM 2] tresări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tresar, 2 sg. tresari, imperf. 3 sg. tresărea; conj. prez. 3 să tresară
20. [DER] tresări (-ar, -it), vb. – A tresălta, a face o mișcare bruscă și spontană. – Mr. antrisar, antrisărire. După fr. tressailir, adaptat la conjug. lui a sări. Der. din lat. *tra(n)s-sălĭre (Pușcariu 1761) ar fi posibilă numai pentru mr.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL