1. [DEX '09] TRESTIOARĂ, trestioare, s. f. 1. Diminutiv al lui trestie. 2. Numele mai multor plante graminee cu tulpina înaltă, asemănătoare cu trestia (Calamagrostis). [Pr.: -ti-oa-] – Trestie + suf. -ioară.
2. [MDA2] trestioară sf [At: CONACHI, P. 262 / P: ~ti-o~ / Pl: ~re / E: trestie + -ioară] 1-4 (Șhp) Trestie (1-2) (mică) Si: (pop) trestică (1-4), trestiuță (1-4), (reg) trestiche (1-4). 5 (Șîc ~-de-pădure) Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina înaltă, asemănătoare cu trestia (1), cu frunze lungi sau răsucite, cu flori alburii sau violacee (Calamagrostis arundinacea). 6 (Și îae) Planta Calamagrostis pseudophragmites. 7 (Și îae) Planta Calamagrostis canescens. 8 (Bot; reg) Iarbă-albă (Phalaris arundinacea).
3. [DLRLC] TRESTIOARĂ, trestioare, s. f. 1. Diminutiv al lui trestie. Vede... frageda trestioară după vînturi cum se pleacă. CONACHI, P. 262. La casa cu trestioară, Trage Năiță să moară. TEODORESCU, P. P. 288. M-oi face mai bine Ca să scăp de tine, Trestioară-n baltă, Subțire și naltă. ALECSANDRI, P. P. 8. ◊ (Metaforic) Întîlnii o fetișoară, cu cosița gălbioară, Cu mijloc de trestioară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 101. 2. Plantă erbacee asemănătoare cu trestia, avînd pînă la 1 m înălțime și crescînd în tăieturi de păduri din regiunile de munte și de coline (Calamagrostis arundinacea).
4. [DOOM 3] trestioară (desp. -ti-oa-) s. f., g.-d. art. trestioarei; pl. trestioare
5. [DOOM 2] trestioară (-ti-oa-) s. f., g.-d. art. trestioarei; pl. trestioare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL