1. [DLRLC] TRENȚURA, trențurez, vb. I. Tranz. (Rar) A preface în trențe; a zdrențui. (Fig.) Această hîrcă, poate, ce vîntu-a trențurat Nu s-a plecat în viață și poate l-al ei nume Mai multe milioane de sclavi au tremurat? BOLINTINEANU, O. 198.
2. [DLRM] TRENȚURA, trențurez, vb. I. Tranz. A zdrențui. – Din treanță.
3. [Șăineanu, ed. VI] trențurà v. (poetic) a rupe în bucăți: această hârcă ce vântul a trențat BOL.
4. [DAR] trențura, pers. 3. trențură, vb. I (înv.) a rupe în bucăți, a sfâșia.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL