1. [DEX '09] TRENULEȚ, trenulețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui tren; trenuț. – Tren + suf. -uleț.
2. [MDA2] trenuleț sn [At: DLR / Pl: ~e / E: tren + -uleț] 1-2 (Șhp) Trenuț (1-2). 3 Trenuț.
3. [DEX '98] TRENULEȚ, trenulețe, s. n. Diminutiv al lui tren; trenuț. – Tren + suf. -uleț.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL