1. [DEX '09] TREBUITOR, -OARE, trebuitori, -oare, adj. (Rar) Trebuincios. [Pr.: -bu-i-] – Trebui + suf. -tor.
2. [MDA2] trebuitor, ~oare a [At: NECULCE, L. 28 / P: ~bu-i~ / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: trebui + -tor] (Pop) Trebuincios (1).
3. [DLRLC] TREBUITOR, -OARE, trebuitori, -oare, adj. (Astăzi rar) Necesar, folositor, util; trebuincios. Ieși ca să fie martur celui de afară și să dea hangiului lămuririle trebuitoare. SADOVEANU, Z. C. 196. Simțimîntele și faptele altruiste sînt trebuitoare pentru păstrarea neamului omenesc. GHEREA, ST. CR. II 61. Te voi cruța, căci îmi ești trebuitor. NEGRUZZI, S. I 141.
4. [MDA2] trebuitoriu, ~oare a vz trebuitor
5. [DOOM 3] trebuitor (rar) (desp. -bu-i-) adj. m., pl. trebuitori; f. sg. și pl. trebuitoare
6. [DOOM 2] trebuitor (rar) (-bu-i-) adj. m., pl. trebuitori; f. sg. și pl. trebuitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL