1. [DEX '09] TRANCA-FLEANCA s. f. (Fam.) Vorbărie goală, inutilă. ♦ Epitet dat unei persoane care flecărește. [Var.: treanca-fleanca s. f.] – Din trăncăni (derivat regresiv) + fleanca.
2. [MDA2] tranca-fleanca [At: LB / V: (pop) treanca-~, -~că-~că, trenche-flenche, trenchea-flenchea / E: tranca + fleanca] 1 (Pfm) i Cuvânt care indică pălăvrăgeala. 2 sf (Pfm) Pălăvrăgeală. 3 av (Pop; îe) A umbla ~ A umbla fară rost. 4 smf (Pfm; dep) Om de nimic. 5 smf (Pop; dep) Om palavragiu Si: (pfm) flecar. 6 sf (Buc; dep; îf treancă-fleancă) Țărancă îmbrăcată în haine orășenești.
3. [DEX '98] TRANCA-FLEANCA s. f. (Fam.) Vorbărie goală, inutilă. ♦ Epitet dat unei persoane care flecărește. [Var.: treanca-fleanca s. f.] – Din trăncăni (derivat regresiv) + fleancă.
4. [Șăineanu, ed. VI] tranca-fleanca f. fleacuri: tranca-fleanca mere acre. [Compus din tranc și fleancă].
5. [Scriban] tránca-fleánca interj. (d. a trăncăni și a flecări) care arată trăncăneala (flecăreala): ce tot tranca-fleanca toată ziŭa?
6. [DEX '09] TREANCA-FLEANCA s. f. v. tranca-fleanca.
7. [MDA2] treanca-fleanca i, smf vz tranca-fleanca
8. [MDA2] treancă-fleancă i, smf vz tranca-fleanca
9. [MDA2] trenche-flenche i, smf vz tranca-fleanca
10. [MDA2] trenchea-flenchea i, smf vz tranca-fleanca
11. [CADE] FLEANCĂ, FLEOANCĂ sf. familiar pop. 1 Gură, bot: apoi atunci, tacă-ți fleanca și ascultă! CAR.; tacă-ți fleanca, fă Paraschivo! zise un bărbat dinaintea ei D. -ZAMF.; atîtea bătea din cea fleancă de gură RET.; ia cătați-vă de treabă, vă spuiu eu, și n’asultați la fleoanca lui! ISP. ¶ 2 👉 TREANCA-FLEANCA.
12. [DLRLC] TREANCA-FLEANCA interj. (Familiar, în expr.) Treanca-fleanca mere acre sau treanca-fleanca trei lei perechea = flecăreli, fleacuri. (Substantivat) A fi o treancă-fleancă = a fi un om de nimic.
13. [Șăineanu, ed. VI] treanca-fleanca f. V. tranca-fleanca.
14. [DOOM 3] tranca-fleanca (fam.) interj.
15. [DOOM 2] !tranca-fleanca (fam.) interj.
16. [IVO-III] treanca-fleanca.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL