1. [DEX '09] TRATAȚIE, tratații, s. f. 1. Faptul de a servi oaspeților mâncare și băutură (fără un protocol deosebit); (concr.) mâncarea sau băutura servită. 2. (Înv.) Tratative. [Var.: (înv.) tractație, tratațiune s. f.] – Din it. trattazione.
2. [MDA2] tratație sf [At: POLIZU / V: (înv) ~act~, ~iune / Pl: ~ii / E: trata + -ație cf lat tractatio, -onis, it trattazione] 1 Tratare (3). 2 Chef (13). 3 (Ccr) Ceea ce se servește la o tratație (2) Si: (îvr) tracte. 4 (Înv; mpl) Tratative. 5 (Îvr) Discuție (1). 6 (Îvr) Tratat1 (2). 7 (Îvr) Tratament (5). 8 (Înv) Tratament (1).
3. [DLRLC] TRATAȚIE, tratații, s. f. 1. (Mai ales în legătură cu verbele «a face», «a oferi») Faptul de a servi oaspeților mîncare și băutură; (concretizat) gustarea sau băutura servită. Englezul mulțumi, dar refuză net orice tratație. BART, S. M. 102. Primește la ceasurile cinci după amiazi vizite și face musafirilor tratație cu ceai. CARAGIALE, M. 207. 2. (Învechit, adesea la pl.) Tratative. Va intra îndată în tratație cu Andrassy și va scrie lui Batthyani. GHICA, A. 336. (Și în forma tractație) Răzvan nu așteptă să vază isprava acestor tractații de la care puțin se nădăjduia și hotărî cu armele în mînă a-și redobîndi tronul. BĂLCESCU, O. II 153. – Variante: (2) tractație, tratațiune (GHICA, A. 26) s. f.
4. [DN] TRATAȚIE s.f. Faptul de a servi oaspeților mîncăruri și băuturi; (concr.) gustarea, băutura servită. [Gen. -iei. / < it. trattazione].
5. [MDN '00] TRATAȚIE s. f. faptul de a servi oaspeților mâncăruri și băuturi; gustarea servită. (< it. trattazione)
6. [Șăineanu, ed. VI] tratație f. cinstire cu băuturi.
7. [DEX '09] TRACTAȚIE s. f. v. tratație.
8. [DEX '09] TRATAȚIUNE s. f. v. tratație.
9. [MDA2] tractație sf vz tratație
10. [MDA2] tratațiune sf vz tratație
11. [DLRM] TRACTAȚIUNE s. f. v. tratație.
12. [Șăineanu, ed. VI] tractație f. tratative (BĂLC.).
13. [Scriban] tractamént, tractáție, V. tratament, tratație.
14. [Scriban] *tratațiúne și (ob.) -áție f. (it. trattazione, lat tractatio). Fam. Oferire gratuită de mîncare saŭ de băutură. A face tratație, a trata, a face cinste, a cinsti: ne-a făcut tratație cu vin. L. V. (tractáție). Ospăț.
15. [DOOM 3] tratație (desp. -ți-e) s. f., art. tratația (desp. -ți-a), g.-d. art. tratației; pl. tratații, art. tratațiile (desp. -ți-i-)
16. [DOOM 2] tratație (-ți-e) s. f., art. tratația (-ți-a), g.-d. art. tratației; pl. tratații, art. tratațiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL