1. [DEX '09] TRASARE, trasări, s. f. Acțiunea de a trasa și rezultatul ei; trasaj. – V. trasa.
2. [MDA2] trasare sf [At: IOANOVICI, TEHN. 227 / Pl: ~sări / E: trasa1] 1 însemnare pe o suprafață a formei sau a desenului unui obiect, al unui plan, al unei figuri geometrice Si: trasat2 (1). 2 Marcare a unui teren Si: trasat2 (2). 3 (Teh) însemnare (pe o piesă brută) a suprafețelor de prelucrat Si: trasaj (1), trasat2 (3). 4 Indicare a directivelor în vederea unei acțiuni sau a unei activități Si: trasat2 (4). 5 Surprindere prin câteva trăsături generale a ceea ce este esențial într-o problemă, situație Si: schițare, trasat2 (5). 6 Repartizare a unei sarcini, a unei responsabilități unei anumite persoane.
3. [DLRLC] TRASARE, trasări, s. f. Acțiunea de a trasa.
4. [DN] TRASARE s.f. Acțiunea de a trasa și rezultatul ei; însemnare, tragere; trasaj. [< trasa].
5. [DEX '09] TRASA, trasez, vb. I. Tranz. 1. A însemna pe o suprafață linia sau desenul unui drum, al unui plan, al unei figuri geometrice etc.; spec. a însemna pe o piesă brută conturul suprafețelor de prelucrat. 2. A indica, a da directive în vederea unei acțiuni sau a unei activități; a arăta prin câteva idei generale ceea ce este esențial într-o problemă, într-o situație etc.; a schița. – Din fr. tracer.
6. [MDA2] trasa1 vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~sez / E: fr tracer] 1 (C. i. forma sau desenul unui obiect, al unui plan, al unei figuri geometrice) A însemna pe o suprafață. 2 (C. i. un obiect, un teren) A marca. 3 (Teh) A însemna prin zgâriere sau punctare pe o piesă brută conturul suprafețelor de prelucrat. 4 A da directive în vederea unei acțiuni sau a unei activități Si: a arăta, a indica. 5 A surprinde prin câteva trăsături generale ceea ce este esențial într-o problemă, situație Si: a schița. 6 (C. i. sarcini, responsabilități) A repartiza.
7. [MDA2] trasa2 vt [At: BARCIANU / Pzi: ~sez / E: ger trassieren] (Iuz) A emite o poliță.
8. [DLRLC] TRASA, trasez, vb. I. Tranz. 1. A trage, a însemna pe o suprafață linia sau desenul (unui drum, al unui plan, al unei figuri geometrice etc.); (tehn.) a însemna pe o piesă brută conturul suprafețelor de prelucrat (pentru a servi ca indicație de execuție). Soldații adîncesc un început de șanț, Trasat pe dîmbul izolat și moale. CAMIL PETRESCU, V. 37. 2. A indica, a arăta, a da directive în vederea unei acțiuni sau a unei activități. Cunoașterea și însușirea legilor dezvoltării societății dă posibilitate partidului să înfăptuiască o politică justă, să descopere cauzele lipsurilor și deficiențelor și să traseze măsurile necesare pentru înlăturarea lor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2766. ♦ A arăta, prin cîteva noțiuni generale, ceea ce este esențial într-o problemă, într-o situație etc.; a schița, a descrie. Schița biografică a eroilor e trasată pe nesimțite. V. ROM. noiembrie 1953, 286.
9. [DN] TRASA vb. I. tr. 1. A trage, a însemna pe o suprafață linia unui drum, conturul unui desen etc.; a însemna pe o piesă brută elementele necesare pentru prelucrarea ei. 2. A indica, a da directive în ceea ce privește o acțiune, o activitate etc. ♦ A arăta esențialul într-o chestiune etc.; a schița, a descrie. [< fr. tracer, cf. germ. trassieren, it. tracciare].
10. [MDN '00] TRASA vb. tr. 1. a însemna pe o suprafață linia unui drum, conturul unui desen etc.; a însemna pe o piesă brută elementele necesare pentru prelucrarea ei. 2. a indica, a da directive în ceea ce privește o acțiune, o activitate etc. ◊ a arăta esențialul într-o chestiune etc.; a schița, a descrie. (< fr. tracer)
11. [Șăineanu, ed. VI] trasà v. a trage sau emite o poliță (= it. trassare).
12. [Scriban] *traséz v. tr. (fr. tracer). Trag (însemn) pe teren (saŭ pe plan) linia unuĭ drum care trebuĭe să fie făcut: a trasa un drum.
13. [DOOM 3] trasare s. f., g.-d. art. trasării; pl. trasări
14. [DOOM 2] trasare s. f., g.-d. art. trasării; pl. trasări
15. [DOOM 3] trasa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. trasez, 3 trasează; conj. prez. 1 sg. să trasez, 3 să traseze
16. [DOOM 2] trasa (a ~) vb., ind. prez. 3 trasează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL