1. [DEX '09] TRANSPUNERE, transpuneri, s. f. Acțiunea de a (se) transpune și rezultatul ei; transpoziție. – V. transpune.
2. [MDA2] transpunere sf [At: VALIAN, V. / Pl: ~ri / E: transpune] 1 Schimbare a ceva dintr- un loc în altul, dintr-o situație sau dintr-o stare în alta Si: (rar) transpoziție (1). 2 (Fig) Redare în scris, pe scenă, pe ecran etc. 3 Traducere (1). 4-5 Transcriere (sau executare) a unei bucăți muzicale într-o altă tonalitate decât aceea în care a fost compusă, cu păstrarea raporturilor dintre sunete Si: (rar) transpoziție (4-5). 6 (Rar; fig) Strămutare cu mintea, cu imaginația în altă situație, în alt loc sau în alt timp Si: (rar) transpoziție. 7 (Mat) Trecere a unui termen dintr-o parte a unei ecuații în alta (schimbându-i semnul) Si: transpoziție (7). 8 Transbordare a vagoanelor de cale ferată între două căi cu ecartamente diferite, prin mutarea lor de pe un boghiu pe altul. 9 (Teh) Modificare periodică a poziției conductoarelor electrice cu același traseu, efectuată în vederea anulării sau compensării anumitor efecte de natură electromagnetică.
3. [DLRLC] TRANSPUNERE, transpuneri, s. f. Acțiunea de a (se) transpune și rezultatul ei. Lucrul cel mai important, de pildă, în arta actorului este măiestria transpunerii în rol. V. ROM. mai 1953, 195.
4. [DN] TRANSPUNERE s.f. Acțiunea de a (se) transpune și rezultatul ei; redare, transcriere etc.; transpoziție. [< transpune].
5. [DEX '09] TRANSPUNE, transpun, vb. III. 1. Tranz. A muta, a schimba ceva dintr-un loc în altul, dintr-o stare sau dintr-o situație în alta. ♦ Fig. A da expresie în scris, pe scenă, pe ecran etc.; a reda, a pune pe hârtie, în versuri, pe scenă etc. ♦ A transcrie sau a executa o compoziție muzicală în altă tonalitate decât aceea în care a fost scrisă. ♦ A muta un termen dintr-o parte a unei ecuații în alta (schimbându-i semnul). 2. Refl. Fig. A se situa cu mintea, cu imaginația etc. în altă situație sau în alt timp. – Trans- + pune (după fr. transposer, lat. transponere).
6. [MDA2] transpune [At: VALIAN, V. / Pzi: ~pun / E: trans- + pune după fr transposer, lat transponere] 1-2 vtr A (se) schimba dintr-un loc în altul, dintr-o situație sau dintr-o stare în alta. 3 vt (Fig) A pune pe hârtie, în versuri, pe scenă etc. Si: a reda. 4 vt (C. i. un text, o operă literară etc.) A înlocui cu alți termeni. 5 vt (C. i. un text, o operă literară etc.) A traduce (1). 6-7 vt A transcrie (sau a executa) o bucată muzicală în altă tonalitate decât aceea în care a fost scrisă. 8-9 vtr (Fig) A (se) strămuta cu mintea, cu imaginația în altă situație, în alt loc sau în alt timp Si: a (se) transporta (11-12). 10 vt (Mat) A muta un termen dintr-o parte a unei ecuații în alta (schimbându-i semnul).
7. [DEX '98] TRANSPUNE, transpun, vb. III. 1. Tranz. A muta, a schimba ceva dintr-un loc în altul, dintr-o stare sau dintr-o situație în alta. ♦ Fig. A da expresie în scris, pe scenă, pe ecran etc.; a reda, a pune pe hârtie, în versuri, pe scenă etc. ♦ A transcrie sau a executa o compoziție muzicală în altă tonalitate decât aceea în care a fost scrisă inițial. ♦ A muta un termen dintr-o parte a unei ecuații în alta (schimbându-i semnul). 2. Refl. Fig. A se situa cu mintea, cu imaginația etc. în altă situație sau în alt timp. – Trans- + pune (după fr. transposer, lat. transponere).
8. [DLRLC] TRANSPUNE, transpun, vb. III. 1. Tranz. A muta, a schimba dintr-un loc în altul, dintr-o stare, dintr-o situație în alta. La două din portretele pictorului Rozenthal pictura a fost reconstituită și apoi transpusă pe pînză nouă. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 384, 4/6. ♦ Fig. A da expresie (în scris, pe scenă, pe ecran etc.), a reda, a pune pe hîrtie, în versuri, pe scenă etc. Cuvintele ciudatului bogătaș petrolist nu erau dintre acele ce se pot transpune în fulgurante imagini. C. PETRESCU, A. 305. Cînd Conu Leonida zice că cu «revoluția» noastră am dat «exemplu Evropei», Caragiale nu face decît să transpună, rezumînd, articolele din ziarele de pe vremuri ori proclamația primarului capitalei. IBRĂILEANU, S. 73. ♦ A transcrie sau a executa o compoziție muzicală în altă tonalitate decît aceea în care a fost scrisă. ♦ A muta un termen dintr-o parte a unei ecuații în alta (schimbîndu-i semnul). 2. Refl. Fig. A se strămuta cu mintea în altă situație sau în alt timp. Se transpune cu gîndul în trecut. – Prez. conj. pers. 3 și: să transpuie (CARAGIALE, O. III 17).
9. [DN] TRANSPUNE vb. III. 1. tr. A schimba, a pune, a muta ceva dintr-un loc în alt loc, dintr-o stare în alta. ♦ (Fig.) A reda, a arăta ceva (în scris, pe scenă, pe ecran etc.) ♦ A transcrie sau a executa o bucată muzicală în altă tonalitate decît aceea în care a fost compusă. ♦ A muta un termen dintr-o parte a unei ecuații în altă parte, schimbîndu-i semnul. 2. refl. (Fig.) A se situa cu mintea în altă împrejurare, în alt timp. [P.i. transpun, conj. -nă. / < trans- + pune, după fr. transposer, lat. transponere].
10. [MDN '00] TRANSPUNE vb. I. tr. a schimba, a muta ceva dintr-un loc în altul, dintr-o stare în alta. ◊ (fig.) a reda ceva (în scris, pe scenă, pe ecran). ◊ a transcrie, a executa o bucată muzicală în altă tonalitate decât cea inițială. ◊ a muta un termen dintr-o parte a unei ecuații în altă parte, schimbându-i semnul. II. refl. (fig.) a se situa cu mintea în altă împrejurare, în alt timp. (după fr. transposer, lat. transponere)
11. [Șăineanu, ed. VI] transpune v. 1. a schimba locul unui lucru; 2. a schimba tonul unei bucăți muzicale.
12. [Scriban] *transpún, -pús, a -púne v. tr. (lat. transpónere, d. trans, dincolo, și pónere, a pune). Pun în alt loc, schimb locu (cuvintelor, sunetelor), ca în strănut îld. stărnut. Muz. Schimb tonu uneĭ melodiĭ.
13. [DOOM 3] transpunere (desp. tran-spu-/trans-pu-) s. f., g.-d. art. transpunerii; pl. transpuneri
14. [DOOM 2] !transpunere (tran-spu-/trans-pu-) s. f., g.-d. art. transpunerii; pl. transpuneri
15. [DOOM 3] transpune (a ~) (desp. tran-spu-/trans-pu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. transpun, 2 sg. transpui, 3 sg. transpune, perf. s. 1 sg. transpusei, 1 pl. transpuserăm, m.m.c.p. 1 pl. transpuseserăm; conj. prez. 1 sg. să transpun, 3 să transpună; ger. transpunând; part. transpus
16. [DOOM 2] !transpune (a ~) (tran-spu-/trans-pu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. transpun, 2 sg. transpui, 1 pl. transpunem; conj. prez. 3 să transpună; ger. transpunând; part. transpus
17. [MDO] transpune (ind. prez. 1 sg. transpun, conj. transpună)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL