1. [DEX '09] TRANSPIRARE s. f. Acțiunea de a transpira, transpirație. – V. transpira.
2. [MDA2] transpirare sf [At: DESCR. AȘEZ. 10/30 / E: transpira] (Rar) Transpirație (1).
3. [DEX '98] TRANSPIRARE s. f. Acțiunea de a transpira; transpirație. – V. transpira.
4. [DN] TRANSPIRARE s.f. Faptul de a transpira; transpirație. [< transpira].
5. [DEX '09] TRANSPIRA, transpir, vb. I. Intranz. 1. A secreta și a elimina sudoarea prin porii pielii; a asuda, a năduși. 2. (Despre plante) A elimina apă sub formă de vapori. 3. Fig. (Fam.) A ieși la suprafață, a reieși, a se afla, a se auzi (o știre secretă, un zvon etc.). – Din fr. transpirer.
6. [MDA2] strampira v vz transpira
7. [MDA2] transpira vi [At: DESCR. AȘEZ. 28/22 / V: (reg; fer) stramp~ / Pzi: ~pir, (înv) ~rez / E: fr transpirer] 1 A secreta și a elimina sudoarea prin porii pielii Si: a asuda, (îvr) a transsuda, (reg) a năboi3, a năduși, a răpuci. 2 (D. plante) A elimina apă sub formă de vapori. 3 (Fam; fig) A reieși. 4 (Fam; fig; d. o știre, un zvon, un secret) A se auzi pe o cale neoficială.
8. [MDA2] transpirațiune sf vz transpirație
9. [DLRLC] TRANSPIRA, transpir, vb. I. Intranz. 1. A elimina prin porii pielii sudoarea; a se acoperi cu sudoare; a asuda, a năduși. 2. (Despre plante) A elimina apă sub formă de vapori. 3. Fig. A ieși la suprafață, a reieși, a se vădi. La sfîrșitul doinei lui Coșbuc însă, durerea e difuză, vagă; transpiră din ea atîta nesiguranță. GHEREA, ST. CR. III 393. Genul acesta place prin coloritul descripției, prin aerul curat și sănătos de cîmp, de flori, de naivitate, ce transpiră din el. DEMETRESCU, O. 159. ♦ A se afla, a se auzi. N-a transpirat nimic din ceea ce au vorbit amîndoi.
10. [DN] TRANSPIRA vb. I. intr. 1. A elimina sudoare prin porii pielii; a asuda, a năduși. 2. (Despre plante) A elimina apă sub formă de vapori. 3. (Fig.) A ieși la suprafață, a reieși, a emana. ♦ A se auzi, a se afla. [P.i. transpir. / < fr. transpirer, cf. lat. trans – dincolo, spirare – a exala].
11. [MDN '00] TRANSPIRA vb. intr. 1. a elimina sudoare prin porii pielii; a asuda. ◊ a se forma picături de apă la suprafața unui element de construcție. 2. (despre plante) a elimina apă sub formă de vapori. 3. (fig.) a ieși la suprafață, a reieși, a emana. ◊ a se auzi. (< fr. transpirer)
12. [Șăineanu, ed. VI] transpirà v. 1. a năduși, a ieși din corp prin pori; 2. se zice de corpul însuș: transpiră mult; 3. fig. a începe a fi cunoscut: știrea transpirase deja.
13. [Scriban] *transpír, a -á v. intr. (mlat. transspiro, -spiráre, d. trans, dincolo, și spirare, a sufla. V. a-spir, su-spin). Ĭes pin porĭ, transud: sudoarea transpiră. Asud (impropriŭ și de prisos pe românește). Fig. Ajung la urechile lumiĭ: să nu transpire nimic din planu nostru!
14. [Scriban] *transpirațiúne f. (mlat. transpirátio, -ónis). Acțiunea de a transpira. Sudoare (impropriŭ și de prisos pe românește). – Și -áție și -áre.
15. [DOOM 3] transpira (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. transpir, 3 transpiră; conj. prez. 1 sg. să transpir, 3 să transpire
16. [DOOM 2] !transpira (a ~) vb., ind. prez. 3 transpiră
17. [Argou] transpira pers. a III-a sg. transpiră v. i. (d. o informație, un secret etc.) a ieși la suprafață, a se afla
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL