1. [DEX '09] TRANSCENDENTALISM s. n. 1. Concepție filosofică elaborată de Kant și bazată pe ideea că formele apriorice ale conștiinței precedă experiența și constituie condițiile existenței ei. 2. Curent filosofic caracterizat prin religiozitate panteistă și prin spirit umanitar. – Din fr. transcendantalisme (după transcendent).
2. [MDA2] transcendentalism sn [At: DEX / E: fr transcendantalisme după transcendent] 1 Concepție filozofică elaborată de Kant și bazată pe ideea că formele apriorice ale conștiinței precedă experiența și constituie condițiile existenței ei. 2 Curent filozofic caracterizat prin religiozitate panteistă și prin spirit umanitar.
3. [DEX '98] TRANSCENDENTALISM s. n. 1. Concepție filozofică elaborată de Kant și bazată pe ideea că formele apriorice ale conștiinței precedă experiența și constituie condițiile existenței ei. 2. Curent filozofic caracterizat prin religiozitate panteistă și prin spirit umanitar. – Din fr. transcendantalisme (după transcendent).
4. [DLRLC] TRANSCENDENTALISM s. n. Concepția filozofică transcendentală.
5. [DN] TRANSCENDENTALISM s.n. 1. Doctrină filozofică idealistă, întemeiată de Kant, care se bazează pe ideea că formele apriorice ale conștiinței ar preceda experiența și ar constitui condițiile existenței ei. 2. Școală filozofică americană, inițiată de R. W. Emerson (1836) și caracterizată printr-un misticism panteist, care critică de pe poziții romantice capitalismul, propunînd rezolvarea problemelor sociale prin autoperfecționarea morală. [Cf. fr. transcendantalisme].
6. [MDN '00] TRANSCENDENTALISM s. n. 1. concepție sau atitudine gnoseologică care susține posibilitatea unei cunoașteri apriorice, căutând să determine condițiile unei astfel de cunoașteri. 2. curent filozofic american, printr-un misticism panteist, care critică de pe poziții romantice capitalismul, propunând rezolvarea problemelor sociale prin autoperfecționarea morală. (< fr. transcendantalisme)
7. [DOOM 3] transcendentalism (concepție biologică) (desp. trans-cen-) s. n.
8. [DOOM 2] transcendentalism (concepție biologică) (trans-cen-) s. n.
9. [D.Religios] transcendentalism s. n. Curent filozofic inițiat în S.U.A. de R.W. Emerson (1836), caracterizat prin religiozitate panteistă și spirit umanitar. – Din fr. transcendantalisme.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL