1. [DEX '09] TOVĂRĂȘIE, tovărășii, s. f. 1. Relația dintre tovarăși, legătură bazată pe raporturi tovărășești. ♦ Companie, societate. ◊ Expr. A ține (cuiva) tovărășie = a sta pe lângă cineva pentru a nu-l lăsa singur, pentru a-l distra; a ține cuiva de urât. 2. Asociere, participare la o întreprindere (comercială); întovărășire, asociație. – Tovarăș + suf. -ie.
2. [MDA2] tovărășie [At: M. COSTIN, L. 72 / V: (reg) ~varoș~, ~roș~, ~ruș~ sf / Pl: ~ii / E: tovarăș + -ie] 1 sf Relația dintre tovarăși (1). 2 sf Prezență a unei persoane alături de alta Si: companie, societate. 3 sf Grup de tovarăși (1). 4 sf (Pop; îlav) În ~ia (cuiva) Împreună cu (cineva). 5 sf (Pop; îe) A ține (cuiva) ~ A sta cu cineva pentru a nu-l lăsa singur, pentru a-l distra. 6 av (Mol; pe lângă verbele „a merge”, „a porni”) Ca tovarăși (de drum) Si: împreună. 7 sf (Înv) Tovarăș (1). 8 sf Asociere la o întreprindere (comercială) Si: asociație, întovărășire, (îvr) ortăcie, (reg) ortăluc. 9 sf (Îlav) În ~ În asociere cu cineva. 10 sf (Înv) Alianță (2).
3. [DLRLC] TOVĂRĂȘIE, tovărășii, s. f. 1. Relația, legătura dintre tovarăși (1), apropiere, însoțire bazată pe raporturi tovărășești. Legară amîndoi tovărășie și pe bine, și pe rău. ISPIRESCU, L. 370. Cine-a mai dori să facă tovărășie cu tine, aibă-și parte și poarte-ți portul, că pe noi știu că ne-ai amețit. CREANGĂ, P. 252. ♦ Grup de tovarăși; companie, societate. Era într-o mare tovărășie de domni și doamne. CAMIL PETRESCU, U. N. 163. De cîte ori, în mijlocul arborilor muți și neclintiți nu ne-am simțit ca în tovărășia unor vechi și buni prieteni guralivi! HOGAȘ, M. N. 91. A ședea fără treabă într-o cetate, în tovărășia unui bătrîn comandant plin de reumatismuri. NEGRUZZI, S. I 39. ◊ Expr. A ține cuiva tovărășie = a sta pe lîngă cineva pentru a nu-l lăsa singur, pentru a-l distra; a ține cuiva de urît. Jupîneasa Dochia de obicei îi ținea tovărășie. SADOVEANU, la TDRG. Am venit eu însumi la tine-n pușcărie Trimis de Lăpușneanul să-ți țin tovărășie. ALECSANDRI, T. II 124. A merge tovărășie = a merge împreună. De-aici pînă la Călugăreni om merge tovărășie. SADOVEANU, B. 97. ♦ Tovarăș, camarad. Au socotit... să îmblînzească vreun dobitoc spre a-l ave drept tovărășie. DRĂGHICI, R. 87. I să mai dă o hîrtie tipărită, întru care să coprinde pravila cum trebuie să viețuiască, în cîtă vreme să află... cu acea tovărășie. GOLESCU, Î. 103. 2. Asociere și participare la o întreprindere (de obicei comercială); întovărășire, asociație. Ar trebui ceva de făcut să putem scăpa de cîțiva mîncăi; căci tovărășia nu ni se părea dreaptă. CREANGĂ, A. 101. Tatăl meu mi-a spus că tatăl măriei-tale, de la tovărășia ce au avut între ei, i-a rămas dator cu o căldare de galbeni. ȘEZ. IV 5.
4. [Șăineanu, ed. VI] tovărășie f. asociațiune.
5. [Scriban] tovărășíe f. (d. tovarăș). Asociațiune, societate, companie. În tovărășie, în asociațiune: a lucra în tovărășie cu altu. V. cărdășie, sîmbră.
6. [MDA2] tovaroșie sf vz tovărășie
7. [MDA2] tovăroșie sf vz tovărășie
8. [MDA2] tovărușie sf vz tovărășie
9. [DOOM 3] tovărășie s. f., art. tovărășia, g.-d. art. tovărășiei; pl. tovărășii, art. tovărășiile (desp. -și-i-)
10. [DOOM 2] tovărășie s. f., art. tovărășia, g.-d. art. tovărășiei; pl. tovărășii, art. tovărășiile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL