1. [MDA2] cocoloș sn [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: ~oașă sf, gogo~, gogoliu sm / Pl: ~oașe, (rar) ~uri, ~i / E: pbl fo] 1 Bucată dintr-o substanță căreia i s-a dat o formă aproape sferică Si: boț1, bulgăre, bulz, ghemotoc, gogoloi, mototol. 2 Bulgăre mic și compact de faină, de mălai etc. rămas întărit (și nefiert) într-o mâncare care nu a fost bine amestecată. 3 (Spc) Cocoloș (1) făcut din două bucăți de mămăligă caldă, între care se bagă brânză sau urdă Si: boț, dodoc. 4 (Pex) Cocoloș (1) de cârpe, de hârtie întrebuințat ca dop. 5 (Bot; reg; pan) Cartof (1). 6 (Bot; reg) Știulete necurățat de boabe. 7 Umflătură.
2. [CADE] COCOLOȘ sm. și (pl. -oașe) sn. 1 Ori-ce materie (hîrtie, cîrpă. pămînt, zăpadă, brînzâ, etc.) făcută mototol, strînsă ghem; bulgăre (Mold. „boț”): ~ de hîrtie, de ceară; e mare păcat de cel ce pune ~ de brînză pe jăratec (GOR.) ¶ 2 🍽 Bulgăre ce se formează în mămăligă, cînd nu-i fiartă de ajuns sau nu s’a amestecat bine (Mold. „buburuză”): cîți ~i sînt în mămăliga dintîiu, atîția cumnați ai să ai (GOR.) ¶ 3 🍽 Mămăligă făcută dintr’un bulgăre de brînză învelit cu mămăligă și pus să se coacă (MAN.) ¶ 4 Pr. ext. Umflătură, nod: omul cel strîmb, cu două cocoloașe în frunte (DEM.) ¶ 5 Ștulete de porumb necurățat de boabe: din tot pogonul... patru banițe porumb bătut sau opt ~i (LEG.-CAR.).
3. [Scriban] cocolóș (vest) și gogolóș (est) m. și n., pl. oașe (din răd. coco și gogo ca’n cocă, cocolan, cocolesc, cocoașă, gogoașă, goagă, care e rudă cu boboc, buburuz ș.a.). Bulz, boț, mototol (de zăpadă, de pîne, de hîrtie): copiiĭ se bat cu cocoloșĭ de zăpadă. Buburuz rămas neamestecat în mămăliga răŭ preparată: mămăligă cu cocoloșĭ. Bulz de mămăligă ferbinte umplu cu brînză de burduf (V. urs). Chist sebaceŭ. Vest. Rar. Ștulete. A face cocoloș, a cocoloși, a mușamaliza. – În est și totolóș (Șez. 7, 75) și gogoloț.[1]
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL