1. [DEX '09] TORȚĂ, torțe, s. f. 1. Faclă. 2. (Fiz.) Tip de descărcare electrică de înaltă frecvență, având aspectul unei flăcări de lumânare. [Var.: (înv.) torție s. f.] – Din it. torcia. Cf. fr. torche.
2. [MDA2] torță sf [At: HELIADE, O. I, 421 / V: (înv) toar~, ~rce, ~rcie (Pl: ~ii), torție (Pl: ~ii) / Pl: ~țe, (înv) ~ți / E: it torcia cf fr torche] 1 Faclă1 (1). 2 (Fiz) Descărcare electrică de înaltă frecvență, având aspectul unei flăcări de lumânare.
3. [DEX '98] TORȚĂ, torțe, s. f. 1. Faclă. 2. (Fiz.) Tip de descărcare electrică de înaltă frecvență, având aspectul unei flăcări de lumânare. [Var.: (înv.) torție s. f.] – Din it. torcia. Cf. fr. torche.
4. [DLRLC] TORȚĂ, torțe, s. f. Faclă. Salcîmii trosneau, luminau ca niște uriașe torțe înfipte în pămînt. MIHALE, O. 368. Cu torțe-aprinse robii, zburînd din loc în loc, Vor îmbrăca pămîntul într-un vestmînt de foc. CERNA, P. 87. ◊ Fig. Se întorsese în Rusia să aprindă, cu tovarășii bolșevici, torțele răzvrătirii. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 105. – Pl. și: (învechit) torți (NEGRUZZI, S. III 362). – Variantă: (învechit) torție, torții (EMINESCU, O. IV 338, ALECSANDRI, P. III 303), s. f.
5. [DN] TORȚĂ s.f. 1. Faclă, făclie. 2. (Fiz.) Tip de descărcare electrică asemănătoare unei flăcări, care apare pe conductoarele de înaltă frecvență. [Pl. -țe. / cf. fr. torche, it. torcia].
6. [MDN '00] TORȚĂ s. f. 1. faclă, făclie. 2. tip de descărcare electrică asemănătoare unei flăcări, care apare pe conductoarele de înaltă frecvență. (< it. torcia, după fr. torche)
7. [Șăineanu, ed. VI] torță f. 1. făclie: brazii se aprind ca ’nalte torțe AL.; 2. fig. pricină: aprinse torța vechilor uri naționale BĂLC. (= fr. torche).
8. [Scriban] *tórță f., pl. e (fr. torche și it. torcia, d. lat. pop. *torca, adică „răsucită”, d. torquére, a răsuci. V. torc). Masala, făclie, făclie făcută din fire saŭ bețe unse cu rășină saŭ cu altă substanță inflamabilă.
9. [DEX '09] TORȚIE s. f. v. torță.
10. [MDA2] toarță sf vz torță
11. [MDA2] torce sf vz torță
12. [MDA2] torcie sf vz torță
13. [MDA2] torție sf vz torță
14. [DOOM 3] torță s. f., g.-d. art. torței; pl. torțe
15. [DOOM 2] torță s. f., g.-d. art. torței; pl. torțe
16. [MDO] torță, pl. torțe
17. [IVO-III] torță, -țe.
18. [DER] torță (-țe), s. f. – Faclă, masala. – Var. înv. torție. It. torcia, cf. fr. torche. Der. directă de la un lat. *torcŭla (Pușcariu 1745) nu este probabilă. – Der. torțar, s. n. (sfeșnic mare).
19. [Argou] torță, torțe s. f. (glum.) țigară.
20. [Argou] a se retrage cu torțe expr. (intl.) a fi prins de poliție, a fi arestat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL