1. [MDA2] torturător, ~oare [At: BARIȚIU, P. A. III, 209 / V: (îvr) ~rat~ / Pl: ~i, ~oare / E: tortura1 + ~(ă)tor] 1-3 a Torturant (1-3). 4-5 smf Persoană care torturează1 (1, 3) Si: (liv) torționar (4-5).
2. [DLRLC] TORTURĂTOR, -OARE, torturători, -oare, adj. (Rar) Care torturează, chinuitor. ◊ (Substantivat, rar) Cu o convingere pe care i-o dă cea de a doua personalitate, creată de torturători, afirmă că da, el a omorît. GHEREA, ST. CR. II 163.
3. [DLRM] TORTURĂTOR, -OARE, torturători, -oare, adj. Care torturează, chinuitor. – Din tortura + suf. -(ă)tor (după fr. tortureur).
4. [MDA2] torturator, ~oare smf, a vz torturător
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL