1. [DEX '09] TOHOARCĂ, tohoarce, s. f. (Reg.) Cojoc mare ciobănesc, făcut din piei neprelucrate (cu lâna în afară). – Et. nec.
2. [MDA2] tohoarcă sf [At: DDRF / V: (reg) tah~, tihar~, tihoacă, tih~ (Pl: ~orci), ~har~ (Pl: ~hărci), ~hâr~ (Pl: ~rci), torhacă, torhoacă, torhoată, tuhar~ (Pl: ~hârci), tuh~ sf, torhoc sn / Pl: ~rce / E: nct] 1 (Reg) Cojoc mare ciobănesc, făcut din piei de oaie neprelucrate (cu lână în afară). 2 (Reg) Piele de oaie neprelucrată (din care se fac cojoace). 3 (Reg; îf tiharcă) Căciulă rea, care nu mai poate fi folosită. 4 (Olt) Obiect de îmbrăcăminte sau de încălțăminte mare și greu de purtat. 5 (Olt; îf tohârcă) Jumătate de dovleac.
3. [DLRLC] TOHOARCĂ, tohoarce, s. f. Cojoc mare ciobănesc, lung pînă la pămînt, făcut uneori din două rînduri de piei, cusute cu lîna în afară. Cu tohoarca mițoasă în spate și cu cînele după el, Lepădatu trecu prin zbaterea fulgilor. SADOVEANU, O. II 553. Mă culcasem cu tohoarca-n cap și ajunsesem la al doilea somn. C. PETRESCU, R. DR. 132.
4. [Scriban] tohoárcă, V. tihoarcă.
5. [MDA2] tahoarcă sf vz tohoarcă
6. [MDA2] tiharcă sf vz tohoarcă
7. [MDA2] tihoacă2 sf vz tohoarcă
8. [MDA2] tihoarcă sf vz tohoarcă
9. [MDA2] toharcă sf vz tohoarcă
10. [MDA2] tohârcă sf vz tohoarcă
11. [MDA2] torhacă sf vz tohoarcă
12. [MDA2] torhoacă sf vz tohoarcă
13. [MDA2] torhoată sf vz tohoarcă
14. [MDA2] torhoc1 sn vz tohoarcă
15. [MDA2] tuharcă sf vz tohoarcă
16. [MDA2] tuhoarcă sf vz tohoarcă
17. [Scriban] tihoárcă și tohoárcă (oa dift.) f., pl. e (poate d. vsl. *tŭhorka, fem. d. tŭhorĭ, dihor, pin aluz. la putoarea eĭ, maĭ ales cînd o ploŭă. V. tigoare). Mold. Trans. Burcă, cojoc de oaĭe lung cu blana pe afară care ține cĭobanuluĭ loc de pelerină: c’o tohoarcă mițoasă’n spate (Sadov. VR. 19111, 4, 50). – Ti- la Prut. V. sarică și bitușă.[1]
18. [DOOM 3] tohoarcă (reg.) s. f., g.-d. art. tohoarcei; pl. tohoarce
19. [DOOM 2] tohoarcă (reg.) s. f., g.-d. art. tohoarcei; pl. tohoarce
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL