1. [MDA2] toporâie sf [At: TDRG / V: (reg) ~rie / Pl: ~âi / E: topor] (Reg) 1 Toporiște (1). 2 (D. o lucrare, o acțiune; îe) A o pune în ~ A începe.
2. [MDA2] toporie sf vz toporâie
3. [DLRLC] TOPORÎIE, toporîi, s. f. (Regional) Coada coasei; coporîie. Vlaga li se scurgea [cositorilor] în toporîi, din toporîi trecea în oțel și de acolo în pămînt, la rădăcina fiecărui fir de iarbă atins de coasă. VORNIC, O. 90. Unele toporîi sînt împărțite prin crestături în palme, putîndu-se măsura cu dînsele ca și cu stînjinul. PAMFILE, A. R. 125.
4. [Scriban] toporîĭe și coporîĭe (sud) și toporîște și -íște (est, Trans.) f. (rus. koporúlĕa, hîrleț, infl. de vsl. bg. toporište, topor mare. Cp. și cu ung. kaparo, un fel de sulă colțorată). Coadă de coasă (numită în nord cósie, în Buc. și cosiriște). V. codirișcă.
5. [DOOM 3] toporâie (reg.) s. f., art. toporâia, g.-d. art. toporâii; pl. toporâi
6. [DOOM 2] toporâie (reg.) s. f., art. toporâia, g.-d. art. toporâii; pl. toporâi, art. toporâile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL