1. [DEX '09] TOPONIM, toponime, s. n. Toponimic. – Din fr. toponyme.
2. [MDA2] toponim sn [At: H. DAICOVICIU, D. 20 / Pl: ~e / E: fr toponyme] Toponimic (5).
3. [DN] TOPONIM s.n. Toponimic. [< fr. toponyme].
4. [MDN '00] TOPONIM s. n. nume propriu de loc; toponimic. (< fr. toponyme)
5. [DOOM 3] toponim (desp. to-po-/top-o-) s. n., pl. toponime
6. [DOOM 2] !toponim (to-po-/top-o-) s. n., pl. toponime
7. [DTL] TOPONIM (TOPONIMIC) s. n. (cf. fr. toponyme): nume de loc (de oraș, de sat, de deal, de munte, de apă etc.), ca de exemplu Craiova, Dobridor, Feleac, Parâng, Olt etc.
8. [DETS] TOP-, v. TOPO-. □ ~algie (v. -algie), s. f., senzație de durere precis localizată; ~ectomie (v. -ectomie), s. f., ablație chirurgicală a unei arii citoarhitectonice corticale; ~onim (v. -onim), s. n., nume de loc; sin. toponimic (2); ~onimic (v. -onimic), adj., s. n., 1. adj., Care aparține toponimiei. 2. s. n., Toponim*; ~onimie (v. -onimie), s. f., 1. Totalitate a numelor proprii de locuri ale unei regiuni sau țări. 2. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul numelor proprii de locuri; sin. toponomastică. 3. Parte a morfologiei medicale care indică poziția și direcția organelor și părților anatomice.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL