1. [DEX '09] TONTOLETE, tontoleți, adj., s. m. (Pop.) Tont. – Tont + suf. -olete.
2. [MDA2] tontolete sm, a [At: SCRIBAN, D. / V: (reg) ~leț sm / Pl: ~eți / E: tont + -olete] (Reg) 1-2 Tont (1-2).
3. [DLRLC] TONTOLETE, tontoleți, adj. m. (Popular) Prost, neghiob, prostănac. După ce că era cam tontolete, rămase și zănatic. ISPIRESCU, U. 108. ◊ (Substantivat) Dete el preste un tontolete de om, care lua copacii de vîrf și îi încovoia. ISPIRESCU, la TDRG.
4. [MDA2] tontoleț sm vz tontolete
5. [Șăineanu, ed. VI] tontălău (tontolete) m. tare tont: după ce că era cam tontolete, rămase și cam zănatic ISP.
6. [Scriban] tontălăŭ m. (d. tont). Fam. Mare tont. – În Olt. tontoléte.
7. [DOOM 3] tontolete (pop.) adj. m., s. m., pl. tontoleți
8. [DOOM 2] tontolete (pop.) adj. m., s. m., pl. tontoleți
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL