1. [DEX '09] TOCMAGI s. m. pl. (Reg.) Tăiței. – Din tc. tokmak.
2. [MDA2] tocmagi smp [At: POLIZU / V: (reg) ~aci, togm~, tojmaci, tojm~, tojmăgi, tom~, tomnaci, tomna-, toșm~ / E: tc tutmag] (Trs; Mol) Tăieței.
3. [DLRLC] TOCMAGI s. m. pl. (Mold.) Tăiței. După aceste din urmă se aduce zamă cu tocmagi și apoi sarmale sau găluște. MARIAN, NU. 499. Hîrtie cîrlionțată... și tăietă ca tocmagii. I. CR. IV 48. – Variantă: togmagi (MARIAN, NU. 236) s. m. pl.
4. [MDA2] tocmaci smp vz tocmagi
5. [MDA2] togmagi sfp vz tocmagi
6. [MDA2] tojmaci smp vz tocmagi
7. [MDA2] tojmagi smp vz tocmagi
8. [MDA2] tojmăgi sfp vz tocmagi
9. [MDA2] tomagi smp vz tocmagi
10. [MDA2] tomnaci smp vz tocmagi
11. [MDA2] tomnagi smp vz tocmagi
12. [MDA2] toșmagi smp vz tocmagi
13. [DLRLC] TOGMAGI s. m. pl. v. tocmagi.
14. [Scriban] tăĭețél m., pl. eĭ (dim. d. tăĭat; it. tagliatelli, tăĭețeĭ). Pl. Foaĭe de cocă tăĭată în fire foarte supțirĭ: supă cu tăĭțeĭ. (Și tăițeĭ). – În nord tocmagĭ. V. trahana și colărez.
15. [Scriban] tocmág m. (turc. [pers. arm.] tutmac, pop. tutmaç, de unde și alb. tumáts, tăĭețeĭ). Nord. Tăĭețeĭ. – În Trans. și tomnagĭ (ca tomna îld. tocma).
16. [DOOM 3] tocmagi (reg.) s. m. pl.
17. [DOOM 2] tocmagi (reg.) s. m. pl.
18. [DER] tocmag (-gi), s. m. – Pastă făinoasă, tăițel. – Var. togmag. Mr. tumagiu. Tc. (per.) tutmac (Bogrea, Dacor., IV, 853), cf. rus. tukmačĭ (Vasmer, III, 150). Der. din mag. tögmag „sămînță de dovleac” (Scriban, Arhiva, 1913, 237) este improbabilă și a fost părăsită de autor. În Mold. – Der. tocmăgel (var. togmăgel), s. m. (ciupercă din genul Clavaria).
19. [DRAM 2015] tojmagi, (toșmaj, tuoșmaj), s.m. – (reg.; gastr.) Tăiței (paste făinoase); laște, răstăuțe: „Mi-ai făcut niște tojmaji, / Numai cu boii să-i traji” (Bilțiu, 1990: 93). Termen atestat în zona Vișeu, Moisei, Borșa (ALRRM, 1971: 305). ♦ (onom.) Toșmag, poreclă în Dragomirești; Toșmăgi, Toșmăgari, poreclă pentru locuitorii din Mesteacăn. (Trans., Maram., Mold.; circulație intensă în zona Moldovei). – Din tc. tutmac, cf. rus. tukmacĭ (DER).
20. [DRAM] tojmagi, (toșmaj, tuoșmaj), s.m. – (gastr.) Tăiței (paste făinoase); laște, răstăuțe: „Mi-ai făcut niște tojmaji, / Numai cu boii să-i traji” (Bilțiu 1990: 93). Termen atestat în zona Vișeu, Moisei, Borșa (ALR 1971: 305). Circulație intensă în zona Moldovei. Toșmag, poreclă în Dragomirești. – Din tc. tutmac, cf. rus. tukmacĭ (DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL