1. [DEX '09] TOLOCĂNI, tolocănesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A cicăli, a dojeni pe cineva. 2. Intranz. A trăncăni, a flecări. – Et. nec.
2. [MDA2] tolăcăni v vz tolocăni
3. [MDA2] tolocăni [At: CIHAC II, 418 / V: (reg) ~lăc~, ~coni, ~logă~, toroc~ / Pzi: ~nesc / E: fo] (Reg) 1 vi A ciocăni (2). 2 vi (Pex) A face mult zgomot. 3 vi A vorbi mult și fără rost Si: (pfm) a flecări, a pălăvrăgi, a trăncăni1 (4). 4 vi A bombăni (2). 5 vt A bate la cap pe cineva Si: a cicăli. 6 vt A certa (1).
4. [MDA2] toloconi v vz tolocăni
5. [MDA2] tologăni v vz tolocăni
6. [MDA2] torocăni v vz tolocăni
7. [DEX '98] TOLOGĂNI, tologănesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A cicăli, a dojeni pe cineva. 2. Intranz. A trăncăni, a flecări. – Et. nec.
8. [DLRLC] TOLOCĂNI, tolocănesc, vb. IV. (Mold.) 1. Tranz. A dojeni, a cicăli, a bate la cap pe cineva. Ogoiți-vă; ce tolocăniți băiatul; cu tatăl său aveți ce-aveți, iar nu cu dînsul. CREANGĂ, A. 55. Mare luptă avea unia dintre boierii tineri cu cuconul Alecu Forăscu, care, una-două, îi tolocănea mustrîndu-i. id. ib. 153. 2. Intranz. A vorbi mult și fără rost; a trăncăni, a flecări. Numai gura lui se aude în toate părțile. Hojma tolocănește pentru nemica toată, curat ca un nebun. CREANGĂ, P. 252.
9. [Șăineanu, ed. VI] tolocănì v. Mold. a mormăi, a mustra cu vorbe simțitoare: hojma tolocănește pentru nimica CR. [V. torocănì].
10. [Șăineanu, ed. VI] torocănì v. a vorbi într’una. [Și tolocănì: probabil onomatopee (v. trăncănì)].
11. [Scriban] tolocănésc v. intr. (poate d. toloacă, adică „loc unde se poate aduna lumea la sfat”, saŭ var. din trăncănesc). Munt. Mold. Trăncănesc, flecăresc, staŭ mult la taĭfas. Maĭ rar. Bodogănesc: hojma tolocănește pentru nimica toată (Cr.). – Și toloconesc (Mold. nord. Arh. 1905, 59). – Și v. tr. „ocărăsc”.
12. [DOOM 3] tolocăni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tolocănesc, 3 sg. tolocănește, imperf. 1 tolocăneam; conj. prez. 1 sg. să tolocănesc, 3 să tolocănească
13. [DOOM 2] tolocăni (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tolocănesc, imperf. 3 sg. tolocănea; conj. prez. 3 să tolocănească
14. [Argou] a tolocăni ca o moară stricată expr. a vorbi mult și fără rost.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL